noaptea,
densă, tăcută și fără de sfârșit, parcă,
lasă să se întrevadă zorii,
se dizolvă puțin câte puțin,
făcând loc luminii

cearșaful ei întunecat
prinde culoarea zilei,
încet, nu contrastant,
negrul se dizolvă treptat
în oglinda răsăritului

tăcerea capătă glas,
vioiciunea dimineții se întrevede,
îndeamnă la trezire, la trăire,
dă tonul înviorării,
pornirii într-o altă zi,
spre un alt drum,
către noi începuturi

haideți,
să spunem buni zori,
căci somnul prea mult,
somnul etern,
vine curând,
iar noi,
până atunci,
mult mai avem de făcut,
de clădit, de iubit, de suferit,
de râs, de plâns,
de reconstituit vechi castele,
din cărămizi sufletești,
fără de schele

buni zori,
fără teamă, fără nori,
cu pasul vioi
pe care Cel de Sus
ni l-a dat să înaintăm,
fără a afla mersul înapoi

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]