A.M. Press
Ultimele stiri din Romania!

Petruța Petrutza, replică prietenească la o poezie de Lucian Avramescu

0 118

Erau două gutui parfumate,
Coapte de soarele aprins în al lor interior
Dar erau destul de speriate
Că se va termina prea repede idila lor.

Gutuia băiat încălecase cu talent craca
Unde fecioara gutuie se furișase timidă
Și încerca să o sărute, fără a o dezbrăca
Dar nimerise, în graba sa, o omidă.

Și ea, de ploaie, în pom se adăpostea
Căutând o frunză uscată, să se șteargă cu ea.
Dar, să continuăm idila celor două gutui
Rămase pe aceeași cracă, încă ale nimănui.

El, soldat al iubirii
Coborât pe o rază în grădina amintirii.
Ea, o gutuie plină de arome ispititoare
De gutuie ce abia s-a copt la soare.

Dorul de ea îi îngălbenise soldatului pielea,
Dar roșii, buzele-i trădau ardoarea.
Gutuia fată, încă aflată la pubertate
Sânii și-i strângea în corsetul cojii coapte.

Inima, nebunește în pieptu-i bătea,
Peltea aurie sufletul i-l făcea.
Așteptarea era grea,
Dar el, omida săruta, chiar o iubea.

Se pare că idila lor se încheiase, nu mai începea!
Ea fusese înșelată, ce farsă,
Cu omida udă și păroasă
Ieșită în calea soldatului care la dragoste se pricepea.

Epilog: Gospodina venită în grădină în prag de seară
A adunat gutuile de pe cracă, scăpând-o de povară.
A nimicit cu papucul omida, dându-i o ultimă îmbrățișare
Și s-a dus să facă o dulceața bună în oala cea mare.
Doamne, ce întâmplare!

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More