Floricica Stan Nicolescu: Nu schimbați, vă rog, „Confesiunile unui mut, care a vorbit cândva” – este un titlu fără de prihană arătând puterea și lumina cuvântului scris

Buni zori să avem, Maestre al iubirilor dintre cer și pământ! Ce frumos v-ați strecurat și-n august pe o rână a destinului ce se vrea înduplecat, luminând tăcerile frumoase, dar și galăgioase ale talangelor sortite a le duce, vrem nu vrem. Limbi de clopote ce se vor auzite printre muze și prea multe buburuze, imbufnate sau nu, printre frunze și fuioare ce-și torc dorurile toate. Pentru mine, citindu-vă în tihna aceste dimineți, sunteți mult mai grăitor decât orice vorbitor de rând, pe care-l iau în seamă.

Grăiți, balade de suflet ce, și cocorii își încetinesc zborul dorind să vă audă. Nu schimbați, vă rog, „Confesiunile unui mut, care a vorbit cândva” – este un titlu fără de prihană arătând puterea și lumina cuvântului scris.

Aceste confesiuni sunt și vor fi mai grăitoare ca niciodată, și acum, și atunci, mereu! Graiul îngerilor nu dispare nicicând, el se naște din har desăvârșit cu frumusețea sufletului în care a fost zămislit.

Distribuie prietenilor

Nu-mi place a folosi cuvântul ce nu vă dă pace, pentru a nu vă întrista gândul și a vă spori durerea. Faceți-i o cunună de flori și lăsați-l în voia lui, până când va obosi în a vă mai necăji. Iar, graiul cel binecuvântat vă va însoți iar, în Zorii dimineților noastre. Câte gânduri și dorinți se înalță către cer și-și așteaptă rândul împlinirii și câtă dorință am a vă spune, fie-vă cu leac și cu iubire tot ce primiți și dăruiți. Cu prețuire, aceeași floricică de mai…