Se lasă înghețul, dragul meu

Zi de zi se schimbă anotimpul

E drept, nici noi nu mai suntem cei de ieri

Eu jună, tu Adonis târziu

 

Și, totuși, ceva vreau să rămână la fel

Să nu se preschimbe-n iceberg

Îmbrățișarea, dragul meu

Da, îmbrățișarea, un gest banal de-altfel

 

Lasă-mă fără hrană, fără apă

În întuneric pot sta o viață

Dar nu mă lăsa fără ea,

Fără candida atingere a sufletelor flămânde

 

Da, gestul acesta banal pentru mulți

Mie-mi este supraviețuire

Și iubire, și dor

În lipsa căruia negreșit am să mor.