O echipă de cercetători brazilieni a publicat recent în revista Molecular and Cellular Endocrinology un studiu care aruncă o lumină nouă asupra mortalității extrem de ridicate a cancerului pancreatic. Descoperirea vizează rolul unei proteine specifice și modul prematur în care tumora invadează sistemul nervos, oferind indicii vitale pentru viitorul oncologiei de precizie.

O boală cu statistici alarmante

Cancerul pancreatic rămâne unul dintre cele mai dificile diagnostice medicale. La nivel mondial, se înregistrează anual aproximativ 510.000 de cazuri noi, însă rata mortalității este aproape egală cu cea a incidenței. În prezent, supraviețuirea la cinci ani de la diagnostic este de doar 10%, un indicator al agresivității extreme a acestei forme de neoplazie.

Rolul activ al mediului tumoral: Proteina Periostein

Studiul brazilian a demonstrat că progresia bolii nu depinde doar de celulele canceroase, ci și de „stroma” – țesutul de susținere care înconjoară tumora. Prin analiza activității genetice în 24 de probe diferite, cercetătorii au identificat celulele stelate ale pancreasului ca fiind principalii vinovați în modificarea mediului tumoral.

Aceste celule produc în exces periosteina, o proteină care remodelează arhitectura celulară. Conform cercetătorului principal Helder Nakaya, periosteina „pregătește terenul”, facilitând deplasarea și infiltrarea celulelor canceroase în țesuturile învecinate.

„Autostrăzile” sistemului nervos

Una dintre cele mai critice concluzii ale cercetării este legată de invazia perineurală. Celulele tumorale pătrund în nervi și îi folosesc pe post de „autostrăzi” pentru a se răspândi rapid în organism sub formă de metastaze.

Acest fenomen are două consecințe majore:

1. Durerea intensă: Explică suferința fizică severă raportată de pacienți.

2. Diagnosticul tardiv: La peste jumătate dintre pacienți, invazia sistemului nervos are loc în stadii incipiente, fiind adesea detectată microscopic abia după intervenția chirurgicală, când boala este deja avansată.

„Fortăreața” care blochează tratamentul

Pe măsură ce țesutul se transformă, în jurul tumorii se dezvoltă un strat dens, similar unei cicatrici. Această barieră fizică acționează ca o „fortăreață”, împiedicând medicamentele chimioterapice și imunoterapia să ajungă la celulele țintă, ceea ce explică rezistența ridicată a acestui tip de cancer la tratamentele convenționale.

Perspective terapeutice și medicina de precizie

Identificarea periosteinei ca element-cheie oferă o nouă țintă terapeutică. Blocarea acestei proteine sau eliminarea celulelor stelate care o produc ar putea vulnerabiliza tumora și ar putea opri construcția „căilor” de metastazare.

Deși un medicament specific pentru cancerul pancreatic nu este încă disponibil, există deja studii clinice care utilizează anticorpi similari pentru alte tipuri de tumori. Dr. Nakaya estimează că viitorul tratamentului va fi bazat pe profilul genomic și molecular al fiecărui pacient, o strategie care ar putea revoluționa terapia și în alte forme de cancer care folosesc mecanisme similare de răspândire, precum cel mamar sau intestinal.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]