Vorbea cu îngerul poetul
Vorbea în gând, fără țignal
Iar îngerul, privindu-l, bietul
Se prefăcea a-i fi egal

Ambii aveau aripi la glezne
Și altele la subsuoară
Iar nemișcarea lor tăcută
Îi arăta ca și cum zboară

Sunt, zise foarte trist poetul
De când mă știu îndrăgostit
Fără iubire, îngere
Jur că de mult aș fi murit

Iar tu mi-aduci mesajul aprig
În astă înierbată luncă
Brusc mi se ia dreptul iubirii
Păi e contractul meu de muncă

Cum să trăiesc fără poeme?
Spune-i lui Dumnezeu din cer
Că doar femeia pot s-o cânt
Nu vreau de ea să fiu șomer

Îi scriu și Lui o rugăciune
Scriu biblia din capul meu
Dar fără ea, fără femeie
Sunt fără niciun dumnezeu

Spune-i, Cerescului, iertare
Lui mă închin și El o știe
Dar nu pot să-i dedic, ca ei
O-nflăcărată poezie

Privea pieziș, tăcutul înger
Deloc părtaș la chinul meu
La ei, în cer, nu-s îngerițe
Iubirea-i doar de Dumnezeu

27 octombrie 2020, Sângeru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]