eu, panglicar mă regăsesc în lacrimi
surprins de-o tremurare când rostesc
acele vechi, cumplit de tandre versuri
în care jur, și azi mă regăsesc

eu care fac din ironii inele
și briliantul râsului rebel
iată-mă astăzi suspinând la stele
cu totul reumatic, ciung și chel

din urdinișul ochilor albine,
de aur în străfulgerare ies
se vede că-năuntru-i lume încă
nu a secat al slovelor eres

mi-e dor și-aș vrea ca templul firii mele
să înflorească din pereți mușcate
să-mi cadă greieri amețiți din palme
să fiu iar pustiit de libertate
(Lucian Avramescu, din volumul „Bună seara, iubito”)

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]