Te-ai așezat ca de obicei între perne

Mă privești cu ochii închiși printre pleoapele străvezii

Știu că mă vezi și știu că aștepți să-ți spun

Că e liniște în odaie, alături, la copii.

Eu vin ca de obicei cu somnul meu

Bine rânduit peste somnul tău

Îți așez pleoapele una câte una la locul lor

Și sânii ți-i potrivesc cu grija cu care așezi în vitrină un bibelou.

Știu că nu dormi dar te sărut să nu te trezesc

Între cămășile noastre de noapte se petrece o imensă prefăcătorie

Ești atât de frumoasă încât îmi vine să sparg noaptea

În cioburi o mie.

Apoi tu spui deodată: mai termină cu jocul de-a neființa

Și noaptea în fond e o zi

Ducă-se, am pierdut atâtea în viață

Ducă-se și noaptea asta, fie ce-o fi.

Se face astfel ziuă iubito pe buzele tale

Se face ziuă pe trupul tău de candelabru iluminat

Și iarăși se întâmplă să nu mai înțeleg nimic

Când tu spui că dacă nu păcătuiam era păcat.

Noapte bună, iubito, câtă lumină

Pe trupurile noastre nevinovate cu vină.

                        1 iulie 2013, Sângeru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]