Lucian Avramescu: Scrisoare din azil, de la un bătrân copil
vino Moș Crăciun, mă cată
spuse cel pe sub zăpezi
alb sunt, mult mai alb ca neaua
și de-aceea nu mă vezi
vino, Moșule, mai vino
la copilul care-am fost
nu te speria de barba-mi
a crescut din lutu-mi prost
ce n-a izbutit ninsoarea
ce n-a izbutit, vezi bine
e s-acopere copilul
ce te-așteaptă iar pe tine
vino Moș Crăciun, în sănii
dă ocol pe la nepoți
dar oprește-te o clipă
și la foști copii de poți
îi găsești înzăpeziți
toți cu sufletul debil
într-o grădiniță tristă
care-și zice simplu-azil
ia la rând, Moșule, lumea
dă-le țâncilor minuni
dar zâmbește-le o clipă
și copiilor bătrâni
părăsiți în zi de luni
de urmașii lor nebuni
Lucian Avramescu, 23 decembrie 2017, Sângeru
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]






