iartă-mă, îmi spun
iartă-mă, inimă, de poți
iartă-mă, corp al meu

grijă nu știu să vă port,
grija altora o cunosc doar

pe tine, suflet
te aprind mereu,
focul fiecărei zile,
negreșit în cenușă,
curând te va preface

voi, umerii mei,
pe care, cândva,
doar sărutul se odihnea,
neputincioși, înainte de vreme,
veți deveni

picioarele, greutatea pietrelor
vor căpăta și ele
de-atâta umblet nebun

iartă-mă, îmi spun,
iartă-te, strigă laolaltă
trupul ostenit,
mâinile zdrobite,
gura mâhnită
și ochii care stau de veghe,
pândind prăbușirea cerului

iartă-mă, aud,
iartă-te, îmi spun,
și târziu va fi
când tâlcul neiertărilor toate
voi înțelege

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]