Se stinge colindul, se stinge la geam
An de an se face parcă tot mai subţire
Ca un fir de borangic care se deşiră
Fără împotrivire

Eu aş putea fi colindul şi colindatul tot eu
Copilul de la geam înlocuit e de mine
Pe Ciortea au înţepenit ultímele zăpezi
Iar Cricovul susură vechile lui suspine

Unde-s colindătorii adevăraţi
Nu se mai nasc prunci din lipsă de taţi
Cântă-n burţile mamelor neînsămânţate
În aşteptarea naşterii adevărate

Dealule, dealule aprinde pe culme
Focul cel tainic, focul de purificare
Şi-n el să sufle, prin razele-n colţuri
Ca prin tulnice, Steaua cea mare

Adu Crăciunul cum l-ai mai adus
Trezeşte magii şi fă-i să privească
Cerul care pare niţel obosit
Sub mantia lui îngerească

Adu-ne cerule, ceru-napoi
Şi nouă redă-ne, de mai suntem, pe noi
Lucian Avramescu, 24 decembrie 2018, Sângeru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]