Un sondaj realizat de Institutul de Cercetare și Prevenire a Criminalității din cadrul Poliției Române relevă că unul din patru copii nu discută despre problemele întâmpinate în mediul social media, în principal din cauza rușinii sau a percepției că acestea sunt situații minore. Cele mai frecvente dificultăți semnalate de tineri sunt avansurile cu caracter sexual și bullying-ul, iar internetul este utilizat în principal pentru comunicare, divertisment și informare.

Riscurile în mediul online și percepția copiilor

Rușinea și lipsa dialogului, principalele bariere în comunicare

Statisticile arată că 25% dintre copii aleg să nu discute cu nimeni despre problemele întâmpinate în social media. Această tăcere este atribuită rușinii, fricii sau percepției că aceste situații nu sunt importante. În acest context, Andreea Răduță, consilier parental, subliniază importanța creării unui mediu sigur pentru copii:

„Mulți părinți mă întreabă dacă internetul este o mecanizare sau un instrument util pentru copii. Adevărul este că, pentru copiii de azi, viața offline și cea online sunt profund interconectate. De aceea, mai important decât să-i ferim, este să-i învățăm cum să navigheze conștient și în siguranță.

Aici aș menționa că ar trebui să respectăm vârsta minimă atunci când vine vorba de crearea de conturi și că societatea ar fi bine să ceară celor care reglementează reguli mai stricte. Cei chestionați invocă rușinea ca motiv pentru care nu doresc să vorbească despre astfel de situații.”

Rolul părinților și educatorilor în protejarea copiilor online

Consilierul parental Andreea Răduță atrage atenția asupra necesității ca adulții să creeze un spațiu emoțional sigur pentru copii, în care aceștia să se simtă confortabil să vorbească despre experiențele lor online:

„Probabil că nu se simt în siguranță. Un părinte sau un educator trebuie să creeze un spațiu de siguranță emoțională. Copiii au nevoie să știe că pot vorbi fără să fie certați, rușinați sau pedepsiți. Un copil care nu se simte ascultat se va închide exact când are mai multă nevoie de sprijin. În plus, nu este suficient să vorbim o singură dată despre pericolele online.

E nevoie de dialog deschis, constant, adaptat vârstei. Copiii nu au nevoie doar de filtre pe internet, ci de filtre interioare, discernământ, încredere în sine, capacitatea de a spune „nu”. Nu putem schimba lumea digitală peste noapte, dar putem crește copii care navighează online cu capul pe umeri și cu inima protejată. Și asta începe cu noi, părinții, profesorii, adulții, prezenți și informați.”