Cuvintele au descuiat inima ta
Cu ele te-am supus şi te-am mângâiat
Pe treptele lor de silabe
Te-am suit lângă mine în pat

Cuvintele fac copii şi opresc războaie
Dacă nu erau, putrezea epopeea lui Ghilgameş
Osoase, metalice, nemuritoare
Din ele poţi face castele aurite sau preş

Cuvântul uşă face să se deschidă
Odaia în care regele-şi ţine
Cuvintele bogăţiei nemăsurate,
Mormanele de aur, nestemate, rubine

Cu ce aş mângâia sub lună
Urechile tale cu respiraţia-mi fierbinte
Dacă n-aş clădi şoaptele
Din pluşul delicat al unor cuvinte

Pe ele urc spre Dumnezeu
Calc pe treptele lor vechi care prind ca un pian să sune
Şi dacă pun credinţă în alergarea lor spre cer
Cuvintele se fac rugăciune

14 februarie 2019, Sângeru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]