Sambata trecuta, 20 mai, am sustinut impreuna cu Grupul Voua un spectacol la Baia Mare, dupa care am urcat spre Sighet unde luni am sustinut un altul, „mai altfel”, in frumoasa sala a Liceului de muzica din oras. Am raspuns invitatiei doamnei Daniela Onita-Ivascu, viceprimar, care impreuna cu o alta doamna, Meda Muntean de la ONG-ul baimarean „ASSOC” , au organizat spectacolul „Zambete pentru fapte bune”, dedicat in primul rand refugiatilor ucrainieni din Sighet, copii si mamele lor, dar si tuturor voluntarilor care s-au organizat exemplar, mai ales in primele zile ale razboiului, sa le acorde un sprijin cat mai consistent. Sala de 300 de locuri a fost arhiplina, iar pe scena, inaintea noastra a urcat si un ansamblu de elevi din tara vecina. Cand i-am vazut ingenunchind pe scena, mi-am dat seama ca va trebui sa ne ridicam la inaltimea emotiei care incepuse sa domine asistenta…
Noi ne pregatisem si cu momente „de suflet”, dar si cu momente de pamtomima care sa fie percepute si de vecinii nostri stabiliti temporar in Sighet. La finalul primului moment cu rezonante patriotice, actorul nostru Florin Nan a recitat o poezie scrisa de un soldat care a murit in 1918 langa Azuga in Marele Razboi pentru reintregirea neamului nostru. Hartiuta pe care erau notate versurile a fost gasita de camarazii soldatului ucis in ranita sa:„Nu plange, Maica Romanie
Ca am sa mor neimpartasit
Un glont pornit spre pieptul tau
Cu pieptul meu eu l-am oprit.
Nu plange, Maica Romanie!
E randul nostru sa luptam
Si din pamantul ce ne arde
Nicio farama sa nu dam!
Nu plange, Maica Romanie!
Pentru dreptate noi pierim,
Copiii nostri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o stim!
Nu plange, Maica Romanie!
Aduna tot ce-i bun sub soare!
Ne cheama si pe noi la praznic,
Cand Romania va fi mare!”
Imediat cum a terminat Florin, Jean Lemne, un alt actor profesionist din trupa, a inceput sa recite aceeasi poezie in limba ucraineana in care numele de „Romania” a fost inlocuit cu…”Ucraina”! Va dati seama ce efect a avut acest lucru in sala…Iar cand Dan Caramihai si Ovidiu Mihailescu au inceput sa cante, tot in limba ucraineana, „Hey, Hey, Rise Up”, piesa trupei „Pink Floyd”, in care este folosita vocea solistului Andriy Khlyvnyuk, aflat de la inceputul razboiului in prima linie, toata lumea a inceput sa cante, dar si sa…lacrimeze. Inclusiv cei de pe scena, care la cererea publicului au bisat piesa, corul unanim fiind absolut impresionant. Ca sa participati la aceasta emotie, pe care nu stiu daca am trait-o in 40 de ani de cand am infiintat Grupul Voua, puteti intra pe pagina noastra de Facebook „Compania Teatrala Voua” unde veti gasi un scurt videoclip. Am crezut ca in patru decenii de cand exista VOUA le-am trait pe toate…M-am inselat!
Dupa spectacolul la care au fost prezenti toti conducatorii de culte din localitate, marti la pranz, am fost invitati la Primaria Sighet. La iesire ne-am intalnit cu unul din preotii care au participat la manifestare si care ne-a spus ca va purta mult timp in minte amintirea celor care plangeau in jurul sau. Asa ca un spectacol de acest gen e un motiv ca sa nu ne „predam” si sa mergem mai departe desi, cum subliniam, au trecut cam multi ani peste noi. De zece ani, insa, am intinerit serios trupa, alaturi de cei amintiti, evoluand la Sighet Andrei Necula, Vlad Jipa si Silviu Filip.
