A.M. Press
Ultimele stiri din Romania!

Ana Luciana Avramescu: Întâmplări ruşinoase din anul 2018

0 495

A fost odată ca niciodată un an, 2018. Aşa se numesc anii, fără fantezie, cu o cifră rece ca un ţurţure. Glumesc. Anii sunt şi ei ca oamenii. Mai buni, mai răi, cu nume care ajung celebre sau cu nume care aproape că nu se văd. Toţi fac bilanţuri şi se laudă cu ce au făcut grozav în 2018. Eu nu mă pot lăuda cu nimic, aşa că vă voi povesti cum m-am făcut de ruşine de câteva ori. Da, astăzi o să vă povestesc întâmplările mele ruşinoase sau negative de care amintintindu-mi, roşesc.


APRECIAZA ARTICOLUL !

Criza de râs de la ora de istorie: Doamna profesoară ne explica despre jocurile olimpice. Când dăm pagina, apare o statuie. Dar era o statuie care arăta mai multe părţi din corpul uman. Toate fetele din spatele meu au început să râdă, însă era un râs ruşinat. După care m-a apucat şi pe mine râsul. Râdeam aiurea fiindcă fusesem în muzee cu părinţii şi mai văzusem astfel de statui. Am acoperit cât am putut şi pagina şi faţa mea, dar tot râdeam prosteşte. Nu sunt mândră de ce am făcut dar…

Bun, următoarea întâmplare, nu cu totul de ruşine, dar … Se petrecea la ora de română. Doamna profesoară ne povestea despre descrierea subiectivă şi cea obiectivă. Ne-a arătat o poză cu un copil. Doamna s-a exprimat:
-Ce vedeţi aici?
Noi, fetele, am răspuns, cu excepţia Irinei: Un băieţel! La final, doamna ne-a spus: Este fetiţa mea! Cu toate că doamna nu s-a supărat pe noi eu m-am făcut mică. Dacă spui cuiva că fetiţa lui e ca un băiat nu e măgulitor.

Întâmplare de la şcoală. Toţi băieţii stăteau pe hol. Eu şi Marilena, colega mea, veneam de afară, din recreaţie. Pe hol era un fel de baltă de apă într-un loc. Neatentă, am alunecat şi am făcut un fel de şpagat caraghios. Toţi băieţii râdeau de mine. Râdeau şi fetele. Bineînţeles, râdea şi Marilena, prietena mea. Eu m-am făcut roşie ca sfecla.

Probabil că nimănui nu-i place să râdă cineva de el. Eu intru în dramă dacă râde cineva de mine. Chiar în tragedie! Mai am, nu ieşiţi din articol. Acasa, cand au venit nişte prieteni bucureşteni, am pus la fiecare câte un pahar de suc. Ne uitam seara la un meci de fotbal, iar mie imi place fotbalul. A dat echipa adversă un gol şi de nervi cu paharul în mâna m-am ridicat şi… Tot sucul a căzut pe mine, eram din cap până în picioare cu gust şi miros de portocale.

Altă întâmplare : La o masă simandicoasă din Bucureşti, la ziua cuiva, tata tot se saluta şi conversa cu diverşi. Unul, fost preşedinte al României, cu care tata a fost ba în relaţii normale, ba în conflict, că el îi critică pe toţi când sunt la putere, m-a întrebat zâmbitor ceva. L-am mai întâlnit cândva şi m-a mângâiat pe cap. Cânta o doamnă la pian şi nu am auzit întrebarea. Preşedintele, care este profesor universitar, părea că aşteaptă să deschid şi eu gura. Tăceam. Puteam să spun că nu am auzit ce a zis, dar am privit în gol. De obicei vorbesc. Atunci…E foarte uşor să pari prost şi chiar să fii.

Sunt convinsă că şi dumneavoastră râdeţi acum de mine. Să nu spuneţi că nu e aşa!
Îmi propun ca în 2019 să nu mă mai fac de râs, iar când păţesc lucruri negative să le transform, devenind mai puternică. An nou fericit!

Eleva în clasa a V-a B, Şcoala Sângeru

loading...