Ana Luciana Avramescu: Luna e singură, la fel ca Ana, personajul tragic din romanul ”Ion” al lui Rebreanu

 

Am citit cartea ca pe o pedeapsă venită de la tata, nemulțumit că mă acaparează telefonul. Telefonul devine pentru generația mea din ceva ca o jucărie ceva care te ia în stăpânire. Poate că are dreptate, fiindcă citesc de la o vreme cărți mai mici, spre a le bifa și a scăpa repede de ele.

Personajul Ana din câte se știe, iubea personajul Ion. La mijloc este însă averea, pământul, pe care tatăl fetei îl avea și Ion, nu. Frumusețea unei fete nu ținea de chip, sau de hărnicie, ci de zestre. Azi cum o fi?

Distribuie prietenilor

Căsătoria cu el a fost un coșmar. Duce la moarte. Ea moare ca victimă, spânzurându-se. El moare pedepsit de Dumnezeu și de păcatele lui de om ahtiat după avere, dar și de dragostea trădată.

Stau în balconul casei pe un șezlong și am o priveliște de care nu mă mai satur. Luna și cerul întunecat. Este singură pe marele cer și nu se vede nici măcar o stea. Ne veghează pe noi și ne face lumină în întuneric. Dar ei oare nu-i e urât? O întrebare prostească de altfel pentru că ne are pe noi, cei care o admirăm seară de seară.

Mă uit la pozele mele, poate par mai mare sau prea matură. Văd cum scriu, îmi ascult gândurile și observ că nu sunt deloc așa. Nu judeca o carte după copertă. Dacă te uiți la pozele mele, pare că mă cunoști dar dacă nu stai de vorbă  cu mine nu mă știi nici pe jumătate.

Urmează să merg la București la filmările emisiunii ”Femei de zece, Bărbați de zece” cu o gazdă foarte amabilă și drăguță pe care am apucat să o cunosc îndeaproape, Marina Almășan. Vrea să vorbim despre expoziția mea de pictură pe care a lăudat-o. Poate i se schimbă titlul emisiunii în curând căci îmi place să cred că sunt un copil de zece. Dar nuuu, mă gândesc prea departe. Mă răsfăț, firește!

Oricum, merg acolo și într-un final poate o să mă cunoașteți mai bine. Pictez pe pânză și mâine o să ajut o fetiță de opt anișori a unui meșter care îmi construiește soba în cameră, să picteze. Iată-mă un fel de profesor necalificat. Suplinitor! O să îmi petrec ziua cu ea și o să îi arăt tactici de pictură pe care nici eu nu le știu prea bine dar o vor ajuta și pe ea să progreseze.

Mi-ar plăcea ca atunci când o să crească să devină artistă și să țină minte că a fost și ”ucenica” mea.

Prea mult pentru seara asta. Deja luna e acoperită de nori. Sfat al zilei: Nu lăsa pe mâine ce poți face azi. Dacă ai un talent, dezvoltă-l. Dacă ai mai multe, încearcă să-l identifici pe cel mai puternic.