A.M. Press
Ultimele stiri din Romania!

Ana Luciana Avramescu: Secretul înmormântărilor în sat (poveste de viață)

0 205

De curând am fost la bunica mea, în satul vecin, numit Apostolache. Din locul acela se trage mama. Voiam să o văd pe matușa care urma să plece, pentru trei ani, în Italia.
În ziua în care am ajuns la bunici, am aflat că un om din vecini tocmai murise. Omul acela era cunoscut pentru foarte multe păcate, iar unul dintre ele a fost comis, în neamul meu, fix când mătușa era mică și a trecut printr-o experiență traumatizantă, fiind salvată ca prin minune de o rudă din mâinile celui care acum stă cuminte în coșciug.
A fost iertat, fiindcă a murit, dar și moartea lui a fost tot în granița păcatului. A murit beat, aşa cum a trăit toată viaţa!


APRECIAZA ARTICOLUL !

În ziua în care omul urma să fie dus la groapă, tataie, care a copilărit cu răposatul, se pregătea să plece la înmormântare. Înainte să plece i-am spus că urmează ca eu cu străbunica să plecam la diguri (pe uliță, mai la vale). Străbunica tocmai a ieșit din spital și câțiva pași îi fac bine.

Tataie, supărat, a spus să nu care cumva să lăsăm, la ieșirea din curte, poarta deschisă. Nu știi? – m-a întrebat el, mirat. Când trec cu mortul, până și magazinele închid porțile, ușile. Am întrebat nedumerită, de ce? Dacă nu ții poarta închisă când trece convoiul cu mortul, îți intră moartea în curte. Magazinele încuie cu lacăte, sătenii trag zăvorul, iar moartea stă departe, își vede de drumul ei.

Ei, asta-i!? Să cred, să nu cred..? Superstiția mea spune altceva! Să nu crezi în superstiții!!!
Iată însă ce mi s-a întâmplat imediat.

Când am ieșit din curte am închis poarta fără să aplic și zăvorul. S-a deschis imediat de parcă o trăgea un arc. Am închis din nou, dar o mână nevăzută o deschidea din spatele meu. Am repetat de câteva ori. Mă uitam în spate, dar poarta, pe care altădată o închideam cu ușurință, era dată de perete. M-am gândit să rămân să o păzesc pentru că din exterior, nici eu, nici mamaie nu ajungeam la zăvor. Până la urmă s-a închis. Fix în momentul acela a trecut convoiul mortuar. Erau mulți oameni, dar de bocit îl bocea pe cel dus doar fata sa. Restul mergeau drept, fără figuri îndurerate, unii păreau chiar plictisiți, împlinind o corvoadă.

Dar să mă întorc la superstiția bunicului. De ce se tot deschidea, singură, poarta ?

Satele noastre sunt încă pline de credințe vechi, superstiții, obiceiuri fără noimă. Un poet, Marin Sorescu, din care tata îmi citea uneori texte amuzante, scria și el de moroi, strigoi. Ei sunt în literatură.Dar cine umbla la balamalele porții din Apostolache când mortul era atât de aproape de noi? Se întorcea el la mătușa care pleca în Italia, spre a-și cere iertare sau spre a împlini fărădelegea neterminată?

Elevă, clasa a VI-a, Școala Sângeru

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More