Ana Luciana Avramescu : Trebuie să fii criminal pentru a scrie romane despre crime?
De câteva luni scriu un roman polițist . E inspirat din mai multe filme pe care le-am văzut, din câteva cărți de acest gen pe care le-am citit, dar povestea e în totalitate inventată de mine. Întotdeauna m-am întrebat cum e să investighezi o crimă, cum cauți și descoperi cadavre, chiar dacă sună sinistru?
Mi-am dorit mereu sa fiu parte a unui mister. Mă gândesc, cum or fi fost cei ce au investigat cazul Elodiei (caz real de acum 10 ani), și practic au căutat într-un sac fără fund. Nicio urmă de criminal, atacator, etc. Au eșuat, iar in filmele pe care le-am văzut misterul era rezolvat adesea stupid.
Cineva m-a întrebat, fără ironie, după ce am povestit la o recentă emisiune de televiziune, de un roman la care scriu și care se cheamă ”Crimă la țărm” dacă pe mine mă pasionează literatura de acest gen, cu mister, enigme și, firește, crime și tot ce ține de lumea aceasta descusută de FBI, o să ajung o criminală ori un investigator? Am râs mai întâi, atrăgându-i atenția colegei de școală, fiindcă o colegă era, că dacă o încearcă o asemenea spaimă cum de mai are curajul să stea lângă mine?
Mă întorc la romanul meu și încerc să mă imaginez personaj în el. Nu victimă sau criminal, ci și eu pe acolo, parte a misterului. Să mă trezesc intr-o dimineață cu o crima la țărm, asa cum se numește și romanul meu ?
Cât din cele văzute de scriitor e în cărțile pe care le scrie? Agatha Cristie era o femeie blândă și chiar fricoasă. Sunt convinsă că n-a văzut personal o crimă. Și totuși a ajuns cea mai mare creatoare de literatură polițistă, făcând o mare avere din genul ăsta care a consacrat-o ca ”regina crimei”.
Eu cred că dacă te faci bucătar și scrii cărți pe subiectul piftie și sarailii, trebuie să umbli un pic prin bucătărie cu tigaia, telul și lingura de lemn. Dar pentru a scrie o carte polițistă bună nu trebuie să omori pe nimeni și să umbli cu pistolul lângă laptop.
Hai să elucidăm misterul ăsta impreună …