AM Press Logo
Muzeul Pietrei

Ana Luciana Avramescu: Valoarea vieții în bani munciți, fir-ar ei de bani

 

Ultimele zile au fost ca ,,…trenul care trece prin gara frumuseţii fără bătrâneţe”, cum spunea Lucian Avramescu într-o poezie.

La mine, nu a venit niciun tren, niciun pic de frumusețe și nici, poate, minte. Ci a venit România ce îmi plângea la ușă că singura ei valoare pe care se bat toți este banul. Toată lumea, claie peste grămadă, vrea ”bani”.

Mă uitam azi la tata care făcea socotelile unei mașini pe care vrea să și-o cumpere şi să ne-o cumpere. De douăzeci de ani umblă cu aceeași mașină. Bani strânși de el în câțiva ani pentru cazul în care se îmbolnăvea cineva sau era nevoie de ceva urgent. Toți banii ăia, contul de la bancă, toată munca depusă…..s-au dus, se vor duce, pentru o mașină. Nu vă gândiți la o sumă enormă, ba chiar cea mai ieftină mașină dintre Merțanurile expuse, dar…dar, o să dureze enorm să recupereze banii.

Mă gândeam la faptul că tata a făcut o investiție doar pentru faptul că era musai s-o facă, altfel trăiam normal și cu mașina pe care o avem deja, cu toate că îi cam pică tablele. Oare cum va fi să câștig eu banii? Cum voi scrie eu din nou ”Romeo și Julieta” sau ”Să nu furi niciodată o mireasă”, cum o să vând litra de țuică lui Gilică sau lui Pache, pe 2 lei și 50 de bani, cum o să nu mă duc să-mi iau genți Gucci sau Prada și o să stau la calculator să scriu?

România valorilor dealurilor, pădurilor, munților și câmpiilor acum este România valorilor banilor, pe care dacă nu ești chibzuit cum era străbunicul meu, îi poți pierde ca prostul într-o secundă, atât îți trebuie!

Mă uit la orhideea de pe masă, orhideea mamei de la doamna florilor, doamna Ileana Militaru. Orhideea punctată mov, orhideea nevinovată , crescută cu grijă ce încă are rădăcini și nu a fost tăiată. Cum ea încă are rădăcini , ar trebui să rămânem și noi cu rădăcinile pământești acasă, în locul unde respirăm pentru prima dată ”aerul rezidual”, din locul în care ne naștem – cum zic doctorii americani. Să vindem cu un leu țuica fiecărui Gilică și să ne spună bunica să nu-l cheltuim pentru ca la facultate să nu ducem lipsa ciorbei în plus sau mâncării din bursă din cazanele de ciorbă. Să nu cheltuim banul pe bomboane și acadele pentru a ne permite metroul de la Colentina până în fața Liceului ”Iulia Hașdeu”, unde au învățat frații mei mai mari.

Banul, fir-ar mama lui de ban, a distrus tot, de la scumpire la zgârcenia și partea de animal din om, sau la nevoia de a-l da pentru că altfel nu se poate.

Vreau să fie totul ca înainte, pentru că e ridicol să plângi la gard acum după bani și să-i lași pe alții să muncească pentru tine. E criza uitării rândunelelor vii și amintirea rândunelelor de plastic, adică, neica banul!
Elevă în clasa a VI-a, Școala Sângeru

Powered by VA Labs
© 1991- 2024 Agenția de Presă A.M. Press. Toate drepturile rezervate!