Angie Baciu – Somnul națiunii naste monștri!

Intru la megamaju’ de lângă spitalul Colentina să iau o cutie cu suc de portocale pentru o prietenă din spital. Rand mare la casă, aveam in față cel puțin șapte persoane. In fața mea o bătrînică cu un săpun Protex in mâna. Îi întinde săpunul vânzătoarei si 50 de lei ce i ținea în pumnul strâns.
– N aveti sa mi dati mărunt? începe vânzătoarea.
– Nu. Doar ăștia ii am la mine.
– Și io ce sa fac? Sa pun din buzunarul meu? Nu vă pot da rest, n am ce face.
– Și ce să fac, să nu cumpăr? Cu ce ma spăl, că s în spital..
– Nu stiu. N am mărunt. Să vin cu bani de acasă? Nu aveti nici 65 de bani la dvs?
– Nu am! repeta bătrâna din ce in ce mai umilă.

– Nu mai insistati.E obligația dvs să aveți mărunt pentru rest, nu e obligația doamnei să vină cu banii potriviți – mă trezesc eu vorbind.
– Și dacă n am, ce sa fac? o tine pe a ei vanzatoarea.
– Chiar nu e problema dansei, ci a dvs. Aveti superiori, va rog să i informati.
– Dar de ce vă băgați dvs? Că nu cu dvs vorbeam…
Abia acum mi a sărit țandăra :
– Despre simt civic ati auzit? Chiar credeti ca pot sta nepăsătoare la scena asta de hărțuire?
Si pentru că în timpul ăsta părea că se străduiește să caute rest, brusc bătrînica a început să i dea dreptate, că nu e vanzatoarea e de vină. Sigur că nu credea asta, practic cersea un strop de bunăvoință.
– E dreptul dvs să vi se inapoieze restul cand cumpărați ceva. Nu aveti obligația să plătiți cu banii potriviți, e un gest de bunăvoință, îi spun batranei, care ia săpunul si dispare.
Urmam eu la rând și în timp ce mi scana sucul de portocale mi a tras si un perdaf pe cinste, ca de ce ma leg eu de ea, ca doar ea a rugat o frumos(?!), ca a pus bani de la ea ca să i dea rest…
Ii întind o bancnotă de 100 de lei, hmm! Ce sa vezi? Chiar avea rest. Ii înghesui în portmoneu fără să i număr (am obiceiul asta prost!) după care incepe:
– Și dvs v am dat mai mult, v am dat de la mine, nici nu v ati uitat..
Deschid rucsacul, scot portmoneu, scot banii, deja i amestecasem cu ceilalți, o rog sa mi spună cât mi a dat in plus, îi explic ca eu apăram dreptul unui cumpărător nu asteptam pomana ei. Ea refuză, eu ma enervez, pun mâna pe cutia de suc, imi cade din mâna si ies din magazin culegand sucul de jos si înjurînd că cine m a pus să mă enervez gratuit?
Absolut gratuit. Nimeni n a avut de câștigat din asta. Erau pe putin 20 de oameni insirati la trei case dar toată lumea asista la scenă impasibil de parcă nu existam. Tot ce voiau era să plătească la casă sa scape mai repede. In rest, potopul.
Până si bătrînica, cea căreia îi luasem apărarea a fost împotriva mea pentru un favor ce i se cuvenea. Si brusc mi am adus aminte de casiera dintr un orășel de munte din Germania care mă întâmpină de fiecare dată când ajungeam la casă cu un „halo” zglobiu de mi era mai mare dragul sa trec pe acolo. Ca să nu mai vorbesc de politețea exagerată față de fiecare client.

Am ales să spun asta aici, deși nu mi se întâmplă pentru prima dată, pentru că tot o dati inainte cu spiritul civic. Cu tot respectul, dati mi voie să vă zic că e un mare fâs. Atâta vreme cât te faci ca plouă când vezi o atitudine abuzatoare, niste inși aruncând coji de semințe pe trotuar, un câine usurandu se pe strada in timp ce stăpânul pare absorbit de o discuție, meriți ca toate astea sa ti se întâmple. Îi meriți si pe toti analfabeti din fruntea statului. Stai acasă, nu te duce la vot, fă te că plouă. Intr o zi te vei îneca in propria ti nepăsare. Si va fi prea tarziu să te salvezi pentru că, nu i asa? Somnul națiunii naste monștri!