Poetul si jurnalistul Lucian Avramescu s-a născut la 14 august 1948, în comuna Sângeru, din judeţul Prahova. Aici, scriitorul și-a dedicat ultimii ani din viață, dăruind locului natal, dar și țării sale un reper cultural – Muzeul Pietrei, la care a trudit aproape douăzeci de ani.
Lucian Avramescu a fost licenţiat în Arhitectură peisageră şi ziaristică, făcând studii postuniversitare la Intercultura – Italia.
A debutat în presa literară în anul 1970, fiind redactor la publicaţia „Orizont” Vâlcea (1971-1978), şef de secţie şi redactor-șef adjunct la ziarul Scânteia Tineretului, unde, în perioada 1981-1985, a condus cenaclul „Serbările Scânteii Tineretului”; redactor-şef al revistei „Slast” în perioada 1986-1989; fondator şi redactor-şef al ziarului „Tineretul Liber”, primul ziar tipărit în zilele Revoluţiei din 1989 în fosta Casă a Scânteii. Este fondator al Agenţiei de ştiri A.M. PRESS – 1991, prima agenţie de presă cu capital privat înființată după 1989.
Volumelor de versuri – între care „ Bună seara, iubito”, devenit imn al multor generaţii, notelor de călătorie, antologiilor, eseurilor şi pamfletelor jurnalistice ( „Poeme” – Editura Albatros (1975), „Stele pe dealuri”, Editura Scrisul Românesc (1976), „Transplantul de albastru”, Editura Sport-Turism (1976), „Un liber albatros” (1978), „Ei, aș! Spunea poetul” (1979), „Nu cer iertare”, trilogie (1981-1983, 1985), Editura Eminescu; „Această generație” – poezii in limba greacă, Editura Athena, Grecia (1985), „Bună seara, iubito”, volumul I, Editura Eminescu (1986), „Bună seara, iubito”, volumul II, Editura A.M. PRESS (2000), li se alătură volumele de publicistică Ciorne I, II, III și IV, apoi volumul de poezie „Să strigi femeia pe numele ei de vers”, romanul „Despre singurătate”, „Confesiunile unui mut care a vorbit cândva”, „jurnalul unei suferințe victorioase, o carte nu despre suferință, ci despre puterea de a o ține departe”, după cum însuși mărturisea poetul. Prima carte pentru copii, „Bucurii cu poezii”, a fost scrisă împreună cu fiica sa cea mică Ana Luciana Avramescu ( 2016), „Cartea cărților Borsecului” este o amplă monografie literară a unui izvor cât o istorie (2016), cărora le-a urmat un volum de aproape 600 de pagini care cuprinde și prima piesă de teatru scrisă de Lucian Avramescu- „Cartea fără nume”, iar piesa de teatru care-l deschide, „Să nu furi niciodată o mireasă”.
Câteva detalii din activitatea sa socială: membru in Uniunea Scriitorilor din România (din 1979), Asociaţia Culturală de Prietenie România-Israel(membru fondator), membru fondator şi membru în Consiliul de Onoare al Clubului Român de Presă, unde a îndeplinit și funcția de vicepreședinte; Cetățean de onoare al municipiului Ploiești și al orașului Vălenii de Munte, unde a urmat liceul, cât și al comunei natale Sângeru.
A fost distins cu „Premiul de debut pentru poezie”, Editura Albatros (1975), „Premiul pentru scriitorii tineri” (1979). Premiul de Excelență „Nichita Stănescu” pentru întreaga operă literară. Peste 200 de poezii au devenit cântece iubite de un public larg.
Este tradus și publicat în reviste literare sau în antologii din Polonia, Bulgaria, Rusia, Israel, China, Anglia, Irak, SUA, Germania, Franta, Olanda, Turcia, Iugoslavia. A fost tradus chiar și în limba kurdă.
Poetul Lucian Avramescu s-a stins din viață în dimineața zilei de 12 decembrie 2021, în locuința sa din comuna natală Sângeru. Luni, 14 august, orele 17.00, scriitorul va fi omagiat în locul pe care atât de mult l-a iubit, locul în care a respirat prima, dar și ultima oară.
Fie-i veșnicia ușoară!
