Atenție la plapumă, dragi concetățeni, că puteți rămâne și fără ea!

    lucian-avramescu Un ziarist a descoperit (uneori descoperirile ne sunt livrate pe tavă) ceea ce azi a devenit subiectul national de cea mai mare gravitate: spitalele, toate, inclusiv cel al SRI și al Armatei, au fost spălate de microbi cu apă chioară vândută pe post de dezinfectant, în ani, de aceeași firmă, pe milioane probabil de euro. Subiectul indică o crimă. Cu o lentoare tipică, subiectul se suie în CSAT unde își va găsi mormântul într-un comunicat și luarea unor măsuri care nu vor măsura altceva decât neputința sau complicitatea. Poate fi și CSAT-ul complice? Nu în  mod direct, ci – uneori – prin rezultatele care ar trebui să fie dar nu sunt. Înțeleg că SRI, care a ”semnalat”, e el însuși implicat, fiind chiar proprietarul din umbra al firmei! Păi dacă-i proprietarul de  ce a mai semnalat că vinde apă chioară pe post de spirt?  Să fie serviciul intelighenției ca-n bancul cu ăla care are o opinie dar nu este de acord cu ea? Procurorii au început niște audieri, au chemat pe unul, proprietar de fațadă sau proprietar real, să dea cu subsemnatul, dar la nivelul la care se arată agitația, miroase a lentoare. Ca și-n casa Cotrocenilor. Nimeni  nu pare hotărât să ia taurul de coarne, fie pentru că taurul e prea periculos, fie pentru că ei însiși sunt taurul! Oricum, în plină campanie pentru locale, primarii nu mai au treabă cu campania, știindu-se din start aleșii, iar publicul – cât mai e interesat de politichie și de ce se mai petrece prin Românica – înghite ce i se dă. Aștept, îmi zice cineva, un alt ziarist de la sport care să-i dea în gât pe falsificatorii de medicamente, cei care anual adună miliarde de euro și omoară mai mult, înainte de a apuca să omoare  dezinfectanții care nu dezinfectează pereții spitalelor, clanța ușii și ața de cusut burți despicate.

     Cineva a dat presei un dosar gras. Sub acel dosar gras mai sunt, mai grase chiar, altele. Frica mea e să nu ne consumăm, ca și alte dăți, într-o campanie, una singură, epuizantă, care le astupă pe toate celelalte și nimeni nu va plăti. Se va termina cu venirea vacanței și a căldurilor, timp în care va ecloza, sub cloșca soarelui verii, o nouă putere. Dezinfecția generală, promisă de Johannis, cu punct și de la capăt, l-a prins și pe el în joc, dacă nu cumva era acolo de la început, ca tot ce s-a născut în vrajba din 89 care ne-a scăpat de nenorocirea comunistă, credeam, fără a bănui că hâda hidră a nenorocirii poate împrumuta și alte chipuri și-și poate zice oricum, chiar democrație? Cine a furat din 89 încoace, dând, pe post de libertate și democrație, hoție și apă chioară? Organele cercetează.  Așa o fi! Organele sunt ei! Vom afla în curândul a 50 de ani, așa cum am aflat – ceea ce știm toți – cine a furat fabricile, trenurile, flota, banii publici toți, fiindcă pentru nație n-a mai rămas nimic, iar zgârcenia hoților rămâne neclătinată. Vor tot și au tot.

     La vârf, e limpede, sunt fracturi și ce vedem scăpat spre presă este rezultatul faliilor care se bat pe banii noștri și scapă gaze deasupra, ca la vulcanii care nici nu erup, nici nu se sting. Se vor împăca faliile? E  ca în pățania lui Nastratin care, auzind  cum se ceartă unii sub geamul lui noaptea, pe ger, iese afară pe trepte, înfofolit cu plapuma. S-a întors în casă fără plapumă, iar sub geam era liniște. Pe ce se certau bărbate, îl întreabă femeie? Pe plapuma noastră, răspunde Nastratin Hogea. Cum o luară, se împăcară! Atenție, dragi concetățeni, la plapumă, că puteți rămâne și fără ea!