În fiecare an, pe 25 martie, credincioșii prăznuiesc cea dintâi sărbătoare închinată Maicii Domnului: Buna Vestire.

„Apărătoare Doamnă, pentru biruință, mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca aceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireas, pururea Fecioară!” (Acatistul Bunei Vestiri)

În primele secole creștine, sărbătoarea Bunei Vestiri era celebrată în ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar în unele Biserici din Apus, precum cele din Spania, Galia şi Milano, Buna Vestire era sărbătorită în data de 18 decembrie.

În secolele IV-V, Biserica „a mărit solemnitatea acestei sărbători, în contra acelor eretici, şi a împodobit-o cu cântări, cuvântări şi privegheri de noapte. Mai târziu, serviciul divin al acestei zile s-a îmbogăţit cu imnele de bucurie făcute de Ioan Damaschin, Teofan, Mitropolitul Niceei şi alţi imnologi mari”, după cum afirmă liturgistul Badea Cireșanu.

Temeiul scripturistic al acestui praznic îl găsim în Evanghelia după Sfântul Apostol și Evanghelist Luca. Spre deosebire de ceilalți evangheliști, Luca nu începe relatarea Evangheliei sale cu Nașterea sau Botezul Domnului, ci cu alte două evenimente, petrecute înaintea acestora: vestea nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și Buna Vestire.

Citim, astfel, în primul capitol, că la șase luni după zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul, Arhanghelul Gavriil a fost trimis din nou pe pământ spre a duce veste, de această dată în orașul Nazaret din Galileea, la o fecioară pe nume Maria:

„Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus” (Luca 1, 28-31).

Potrivit teologului Cătălin Acsandrei, praznicul Bunei Vestiri este sărbătorit în fiecare an în Postul Mare și este consemnat în calendarul ortodox cu dezleagare la untdelemn, vin şi peşte, indiferent în ce zi ar cădea.

„În plan liturgic, sărbătoarea Bunei Vestiri a fost cinstită de-a lungul timpului prin cântări și imne alese, dintre care o importanță deosebită o are Acatistul Bunei Vestiri. Acesta a fost închinat Maicii Domnului, ca laudă și mulțumire pentru eliberarea miraculoasă a Constantinopolului în urma unei invazii a perșilor și avarilor, în anul 626 și este prototipul tuturor acatistelor pe care le cunoaşte Biserica noastră.

De altfel, însăși denumirea de akatistos (ακαθιστος) vine din limba greacă, fiind rezultat prin adăugarea negației a la verbul καθιξω, care înseamnă a sta jos, pentru a se arăta că în timpul acestei cântări nu se stă jos, ci în picioare.”, arată Cătălin Acsandrei.

Tot de la teologul Cătălin Acsandrei aflăm că, Tipicul cel Mare al Sfântului Sava, cartea în care sunt prezentate regulile referitoare la desfăşurarea cultului divin pentru fiecare zi din an, arată motivul dezlegării din această zi:

„Buna Vestire, în oricare dintre zilele Sfântului Post se va arăta și până la Duminica Floriilor de se va întâmpla, dezlegăm la peşte şi la vin. Şi mâncăm o dată în zi, afară de sâmbătă şi duminică. Iar în Săptămâna cea Mare, până în Joia cea Mare, dezlegăm la vin şi la untdelemn. Iar în Vinerea cea Mare, numai la vin”.