Cancerul se cheamă nefericire

  lucian avramescuRespir aerul dimineții. E o răcoare tânără în el care-mi pătrunde plămânii și mi-i cere energici. Respir cu putere. Dealul la Sângeru se face zilnic mai verde, iar bătrâna pendulă de lângă bibliotecă a rămas de săptămâni întregi nepornită. Băngăne aiurea la orele fixe, de parcă te-ar anunța că ai mai consumat un ceas din viață. Câteva vrăbii cuibăresc în zidul casei și se cheamă drăgăstos. Deschid, reîntors la masa de scris, laptopul. O colegă a postat opinia unei doctorițe despre mâncare. Încerc să citesc când aud întrebarea, prin ușă, ce aș dori la micul dejun. Nimic, deocamdată, răspund. Stai să închei un sfat autorizat. Citesc  mai departe. Rezumatul ar fi că nu mâncarea face neapărat cancer sau boală. Contribuie și ea. Poți fi vegetarian și să te ia iute Sarsailă. Decisivă e starea de bine din tine. Starea de bine din tine te menține sănătos. Dealurile par sănătoase și sunt vegetariene. Ba nu-s. Lupii  fac parte din fauna dealului. Lupii nu-s vegetarieni. Eu nu-s vegetarian, dar nu mă dau în vânt nici după cărnuri. Rețin că fericirea e alimentul care te apără de cancer. Acum trei ani, la o analiză curentă, o doctoriță mi-a spus că am cancer. Am fost trist o zi și o noapte, dar nu disperat. Apoi m-a sunat, scuzându-se că asistenta a încurcat analizele și cele rele nu erau ale mele. Doctorița lucrează acum în Anglia. N-am apucat să aflu ale cui erau analizele rele. Fericirea deci, starea de bine, surâsul, optimismul, dealul înverzind sub ochii mei care erau și ei verzi, poate-s și acum, te feresc de cancer. Ce-ți prepar la micul dejun?- mă întrebi alarmată că nu răspund. Ce  să-ți aduc înaintea cafelei? Alege tu ce vrei! – am răspuns zâmbind, într-un târziu. Presară însă și nițică fericire deasupra, dar să fie peste
omletă!