Carmen Dan și mămăligile din poliție

Ministresa de la Interne, Carmen Dan, o femeie care are calitatea de a fi simpatică, cel puțin așa mi se arată mie, rămânând antipatică doar fiindcă e politician, zice niște vorbe curajoase, pe care le-am mai auzit de la un general prahovean, ajuns și el ministru peste polițiști acum niște ani. S-a prăpădit între timp. Dumnezeu să-l odihnească în liniște. Ministrul-femeie de azi constată că ”Siguranța începe să fie o problemă și, dacă nu suntem categorici în a lua măsuri, lucrurile tind să se agraveze. Trebuie să aducem oameni bine pregătiți în poliție și să avem o legislație care să susțină autoritatea polițistului”. Corect grăiește. Rezon! – zic eu. Apoi vorbește despre ”pregătirea fizică și tactică a polițiștilor” ale căror ore de antrenament rămân ”doar pe hârtie”. Aoleu, muică! Aici e grav și-mi place tare spusa!
Mă, zicea fostul ministru pe care-l pomeneam mai sus, să nu mai văd burți în poliție! Și avea dreptate fiindcă instituția cu pistol și pulan de cauciuc ajunsese (și este) abundentă în grade iubitoare de grade alcoolice și în obezi, pe măsura înaintării în ierarhie. ”Dacă prind unul că și-a rupt piciorul când a sărit pe fereastră, găsit la muierea altuia, îl dau afară din poliție nu pentru imoralitate, ci pentru lipsă de antrenament. Ce dracu, am ajuns să avem în poliție toate șuncile de pe pământ?!”
Nu știu dacă doamna Dan a tras învățăminte de la scatoalcele verbale aplicate de un predecesor subordonaților ( în realitate nu s-a schimbat nimic!), sau s-a întristat văzând că mulți din polițiștii ei sunt lipiți de dușumea de toate muhaielele interlope cu un dos de labă. Filmele americane, că tot ne dăm proamericani, arată un polițist care se bate cu zece inși și iese biruitor. La noi au fost cazuri când zece polițiști au fost recoltați de pe trotuar, cu mătura, de colegii lor, după o ciocnire cu un fost viitor pușcăriaș.
Da, doamnă Dan, antrenamentul fizic se face pe hârtie. Uneori și cel intelectual și pe chestiuni de legislație se face tot de mântuială. Se pun ștampile pe o foaie de prezență unor absenți descurcăreți, bine antrenați în lupta de karate a fleicilor pe grătar. Uitați-vă la ședințele cu marii mahări din poliție și veți vedea câți nu încap într-un singur scaun, ocupând, din motive de popou, două. Generalii, mi-ați putea replica, nu fugăresc hoți și nu trag cu pistolul (că au uitat!), obligați la o muncă de concepție. Așa o fi, dar mi-a plăcut remarca, făcută publică, ceea ce e bine, că sunt cam multe cazuri în care polițistul mănâncă bătaie de la hoț. Pe cine să cheme în ajutor baba violată în hol, dacă polițistul sosit rămâne și el, într-un final concluziv, cu nădragii în vine!?

Lucian Avramescu