Lucian Avramescu: Cățelușa Ursa, strivită pe șosea, bate știrile politice

Fiica mea Ana Luciana a plâns moartea cățeluței Ursa, o corcitură minionă, de Terrier, cu ochii vii, care exprimau – recompensă pentru mângâiere – o nemărginită dragoste pentru omul prieten și stâpân. S-a născut în curtea noastră, din întâmplarea nevăzută a împerecherii între Lola și Hopa Mitică, tatăl ei fiind recuperat de sub roțile unei mașini, blestem genetic.

Ursa a murit ca un membru al familiei noastre umane, bocită de toți, dar mai ales de copilul cu care câinele mic sudase o dragoste fără margini.

Luciana a scris, în stilul ei, ce simte și a descris cum mi-a transmis sarcina de a înmormânta în curtea în care trăim, cățelușa.

Distribuie prietenilor

M-am uitat, astă seară, obosit după o zi de cenaclu, de discursuri și protocoale, la efectul știrilor zilei. Povestea cățeluței Ursa, strivită  noaptea trecută de roțile unei mașini, a fost dublu citită față de victoria în alegeri a unui politician care a trecut pe sub roțile – firave, ce-i drept – ale unei contestări și conspirații. Oamenii – trag concluzia – sunt impresionați mai tare de tragediile canine reale, decât de farsele dramatismului de uzură. Lumea în care trăim e sensibilă și distinge între dramă și vodevil.

Păcat de tine cățel ucis. Moartea ta mi-a stors de lacrimi copila și mi-a reconsolidat convingerea că oamenii aleg, buni fiind, corect între tragedia trucată și tragedia reală. Imaginea unui câine tencuit pe asfalt e mai tristă decât…
Lucian Avramescu