Ce este Fericirea? Tu știi?

 

    lucianFericirea, am citit de cu zori, a fost ieri. Ieri s-a consumat Ziua Internațională a Fericirii. Dacă ieri a  fost, sub decret ONU, Ziua Fericirii, azi ce e? Americanii spun că fericirea se instalează când ești bogat. Un mare scriitor al lor, Jack London, s-a sinucis în plină glorie, când avea toate datele bogăției la el, ocolit fiind în restul vieții de așa ceva. Un miliardar, tot american,  s-a împușcat pe yahtul lui și părea doldora de tot ce-i trebuie, inclusiv fericire. De ce n-a mai suportat fericirea? Fac rău fericirii averea în surplus, gloria care devine strivitoare? Fericirea, mi-a spus Birbirel, agent fiscal  la Sângeru, e când nu te gîndești la moarte. El n-are timp să se  gândească la așa ceva fiindcă aleargă toate ziua după banii primăriei pe care-i caută în sat și satul nu-i are. E, ca atare,  fericit, neavând răgaz de alte întrebări. Bunicul din partea mamei, tata Mihai, se lumina tot când ploua și verdețurile grădinii, ofilite de secetă, se înviorau brusc. ”Ploicica”, așa îi zicea el darului lui Dumnezeu , alintând-o, era destulă
pentru  o zi bună. Iar fericirea poate fi și o zi bună, fără boală, fără incidente, fără neîmpliniri.

     Cum e cu sentimentele? Fericirea trebuie să țină și de ele. În Scrisoarea Apostolului Pavel – personaj biblic – către Corinteni, el spune, citez din memorie, dacă aș avea cedrii și munții Libanului și toate bogățiile lumii și dragoste nu am, nimic nu sunt, dacă pe toate le am, dar nu am dragoste, nimic nu-mi folosește, dacă dragoste nu e, nimic nu e. Așa își încheie Marin Preda un roman, iar un cântăreț care și-a editat demult primul disc pe versurile mele, și-a numit astfel un cîntec de dată mai recentă și are motiv de fericire, fiindcă acel cântec a prins. Când dragostea iese din viața omului iese și fericirea? Așa o fi. Ce fac însă schimnicii, cei ocoliți de dragoste, așa cum o înțeleg eu și poate și tu, cititorule? Ei cum stau cu fericirea neiubind? Ba da, ei iubesc, poate mai profund și mai adevărat, iubindu-l pe Dumnezeu. Emil Cioran, marele eseist și gânditor român, trăitor și muritor la Paris, mereu în gâlceavă cu Cel de Sus, scria că tinerele dăruite bisericii erau îndrâgostite aproape fizic de Iisus, pe care el îl numea Amantul Divin.În stilul lui netemător că ar mânia religia, scria că acele călugărițe au pesemne, cutremurate de dragoste în fața icoanei lui Hristos, orgasm. Iată cum împerechea el singurătatea la care te obliga viața monahală, cu trăiri lumești care fericesc pe mulți dintre noi.

Distribuie prietenilor

      Fericirea, citesc în articolul unui cult în cap ”e ceva complex”. Complex și mai cum?

       Ieri a fost ziua fericirii. Nu mă mai gândesc, ca în știrea de alături, la țările pisate de bombe din care n-a rămas nimic întreg. Nici din oamenii de acolo n-a rămas mai nimic. Unii au petrecut Ziua Fericirii decretate de ONU cu copiii în brațe, pe luntrii improvizate, încercând să traverseze mările lumii către un țărm al fericirii bănuite. O fi, acolo, în Țara Făgăduinței, fericirea?

     România e pe locul 71 în lume la fericire. Cum or fi calculat contabii acestei priceperi de dată recentă, procentele?

     Ieri am încheiat o carte grea, la care am muncit șase luni. Cu fratele meu am început tehnoredactarea materialului. Cred că am golit și niște ulcele cu vin în orele cât am conceput îmbinări între text, ilustrații, corpuri de literă. Trecea pe lîngă noi ziua fericirii și hanar nu aveam! El a plecat la București de cu zori și, dacă-l sun, nu mă aude. Cum stai, măi frate, l-aș întreba, cu fericirea? Știi că în timp ce noi stăteam aplecați pe pagini și laptop, cu nepotul Adrian, inginer, piesă de bază în munca noastră, fericirea trecea pe lângă noi, dănțuind? Sau te pomenești că normalitatea se cheaă fericire, iar fericirea pătrundea în sufletul nostru liberă, găsind ușile deschise?