Ce liniștită mi-era viața înainte de a te iubi
Infinitatea ta a dat alte dimensiuni infinității mele,
Oceanul bate zilnic la ușa țărmului
Iar firea mea răspunde
Pregătită să intre în valuri

Ce liniștită mi-a fost, până la un punct, adolescența,
Palmele mele necrăpate mângâiau
Luna, fără a bănui că de după ea te vei arăta tu,
Cu întoarsele cești ale sânilor
Care m-au pregătit
Pentru altă astrologie

Senine curgeau despărțirile
De părinți, de prieteni,
Fără să știu că Lazăr, somnolent în mine,
Va învia a doua oară
La ivirea ta,
Iar despărțirile vor învăța durerea
Și bucuria de a fi răstignit

Neliniștită pe deal, neliniștea ta
Sub un salcâm al poetului Eminescu
Neliniștea mea o așteaptă
Și eu vin
Ca o sanie pe iarbă, cu tălpile goale,
Să-ți recit din Rabindranat Tagore

Ce liniștit am trăit, ca-n pântecul mamei,
Firește că-i plictisitor să nu te naști,
Să fii ca o algă,
Până când iubirea sparge ușile
Placenta mamei nu-ți mai e de niciun folos
Și descoperi alintul
De a reface Unul, eternul și neînfricatul Unul
din Doi

Femeie, îți zic, ție, oricare ai fi,
Cea care ai binecuvântat trupul meu
Cu trupul inimii tale
Ce liniștit am trăi noi, unul fără celălalt
Și ce trist am muri noi, unul fără celălalt
20 aprilie 2019, Sângeru