Cerul e ud, iar România va întrece Germania

 
Plouă ca o relatare, aducând pe pământ mărturia că și cerul poate fi ud. Pe pământ, un pârâiaș din Budești, pe care-l știu de când gazetăream în Vâlcea, s-a făcut Olt și a luat case. Totul a durat oră, după care a răsărit soarele, arătând cum curge pe valuri barca unui autoturism, presupun gol. Cometatorul ISU nu părea agitat și relata, nu din cer, ci de la fața locului, că mai multe autoturisme au fost luate de pârâul devenit fluviu. Mașina roșie plutește frumos, ca o barcă pe valuri. Nimeni n-a fost descoperit mort. Slavă ție cerule ud! Începeau anchetele, iar autopsiile nu se fac decât în anumite zile. Fotbalistul de la Dinamo a fost prins de moarte vineri seara, iar autopsierii l-au căutat în inimă abia luni, fiindcă într-o țară cu respect pentru  democrație, în weekend nu lucrează decât proștii și încălcătorii de lege, iar autopsierii sunt în general băieți deștepți. Autopsia, pentru un certficat nenorocit de deces o fac, mai mereu, pe șpagă groasă și când au ei chef. În weekend e pauză și la șpăgi. Îmi amintesc cînd a murit bietul tata, autopsierul unic responsabil în zona Vălenii de Munte era de negăsit. Am dat eu, dar degeaba, de urma lui, la o cabană din Sinaia unde se retrăsese cu amanta. N-am reușit să-l scot de acolo până luni, iar eu nu mai aveam nici forță și nici lacrimi și mi se părea că mai greu decât să-mi salvez părintele era să-l înmormântez.

   Plouă iar, plouă ca o relatare despre îngeri. Nimerindu-se să vin pe lume în august, nu suport ploile lungi, îmi plac doar cele repezi, așa că privesc totul cu încruntare și chiar dușmănie. Cu dușmănie aproape mă uit la un politician, ministru până adineauri, care explică lung, ca o ploaie de toamnă, nițel fomf, nițel anapoda, cât de viteaz a fost el în lunile de ministeriat la Sănătate, cum era gata,gata să reformeze tot, dar l-au băgat la apă niște dizolvanți sau diluanți prea diluați, niște dezinfectanți meniți să facă duș microbilor, fiindcă apa de ploaie din care erau compuși sterilizatorii nu le putea face rău. Cadariu, care are un nume mai vast și mai complicat, dar nu mă obosesc să-l învăț cu totul, povestește și tot povestește, iar televiziunea la care mă uit în clipa lui de spovedanie îl arată și pe Johannis, juma-juma de ecran, la Cotroceni, înprejmuit de politicieni și ambasadori, el de mână cu nevasta. Comentatoarea atrage atenția că nimeni, pardon, cu excepția lui Băsescu, suspectat de mânării penale, n-a călcat pragul Cotrocenilor în sfânta zi a Uniunii Europene având pe rever vreo scamă penală. Păi dacă era Băsescu acolo, erau toate pușcăriile cu hoți ai banului public la un loc. Flanc drept se vedea, cu burta înainte, Zgonea, mândru ca un mâner de steag, apoi popii de vârf ai religiilor autohtone, lume bună, toți cei scăpați prin filtrul cu substanțe de la poartă. Să fi fost și astea diluate fiindcă, atrage atenția un cunoscător, în niște portrete de cinstitori ai Europei Unite se întrevedeau microbii unor năravuri, dar poate doar hoția penală a fost oprită la poartă.

    Plouă, mi-era dor să scriu un vers, dar am prins frica prietenului Mihai, școlit la Sankt Petersburg, care nu mă iartă dacă nu abordez chinul politic al nației. Păi îl abordez, dar spre deosebire de prietena lui Stoiceasca, eu nu am soluții. Președintele a zis că sănătatea, problemele de acolo nu se rezolvă cu o demisie. Așa e. Atunci să demisioneze toți și să înceapă el, dacă simte că astfel e salvată nația și refăcută concentrația legală din insecticide și dezinfectanți. Plouă la Sângeru, dau drumul din nou micului ecran să văd dacă s-a înecat cineva la Vâlcea, unde am trăit zece ani, scriind și o carte despre mănăstirile Văii Oltului, despre Culele de la Măldărești, despre olari și cioplitori în lemn, dar pe ecran, la un fel de catedră, e Vanghelie. Face gesturi, nu știu ce zice fiindcă sonorul e oprit, se aude doar ploaia pe acoperiș  care povestește ceva despre îngerii meteorologiei. E de bine. De dimineață am citit știrea că România va întrece în curând Germania ca ritm de dezvoltare. Să mori tu? – aș fi întrebat, cum se întreabă în țara asta de mahalale, dacă era iscălită de unul știut, dar era iscălită de o instituție mondială și astea nu trebuie contrazise că se supără și ne pleacă investitorii. Apoi ele nu răspund niciodată la întrebări. ( Lucian Avramescu )