Cine-i mai patriot, Dragnea sau Cioloș?

 

Cu niciunul din cei doi politicieni de mai sus n-am avut onoarea sau ghinionul să dau nas în nas. Convocat în Parlament să dea raportul, de stăpânul său, fiindcă PSD l-a uns, premierul a raportat ce-a făcut. Ce? Mai nimic. Domnul Dragnea, ochi și urechi, i-a reproșat subalternului Cioloș, din fruntea Guvernului, în fața marii adunări a aleșilor, că a distrus țara, că n-a construit, zidit, bibilit (adică, mă gândesc eu, fabrici, uzine, autostrăzi), în concluzie, nu e patriot. Asta cu patriotismul m-a dat gata. Și eu umblu după un guvern de patrioți și nu-l aflu. Liderul PSD m-a lămurit și acum știu unde-l descoper: reproșându-i celuilalt că nu e, înseamnă că el e. Patriot. Că de la pasopt, neicusorule, adică din 89 încoane, tot un fel de dom Dragnea patrioțește și patiroțește și patrioțește peste construcțiile bunăstării naționale de nu ne mai vedem din țărâna nenorocirii, dar n-a apucat niciodată la putere. Ălălalt, subalternul Cioloș, pe care șeful său din binomul politic PSD – PNL, îl poate pușca afară în doar 24 de ore dacă vrea, a ridicat nasul și a replicat obraznic că nu învață el patriotism de la un demagog și nici limba română a populismului de la Dragnea. Tare. Tari amândoi. Să vezi cum se ciorovăiesc pe România doi patrioți e un spectacol rar, în care te traversează înfiorări, ca la ascultarea imnului național sau la trecerea batalioanelor pe sub Arcul de Triumf. Sutele de patrioți din subordinea domnului Dragnea, parlamentul întreg aproape, a aplaudat pe cine trebuie și s-a încruntat la adversarul indicat. Fiindcă acum știu că distrugerea României s-a petrecut în lunile de când guvernează ”gașca bruxelleză a lui Cioloș” și sunt mari speranțe ca, în sfârșit, la putere să vină patrioții, în sfârșit, zic, după 27 de ani, aștept încrezător, pe o ploaie strâmbă la Sângeru, lumina curcubeu. Era timpul ca PSD să guverneze. Era timpul ca patriotul Dragnea, alergând umăr la umăr, strigându-și printre dinți prietenia, cu patriotul Ponta, să vină în sfârșit la conducerea României. Cine-mi garantează asta? Poporul care se exprimă prin sondajele prietenului sociolog Pieleanu. La două seri o dată, aflu că domnii din ”opoziție” (cei care au validat guvernul cioloist), urcă în iubirile nației depășind, în curând, sută la sută, amorezi. Ultimul sondaj o arată pe fosta jurnalistă Firea, drept cea mai iubită femeie din țară, preferata pentru Cotroceni a românilor, iar cel mai iubit pentru Palatul Victoria se vede, prin foaia de hârtie a lui Pieleanu, personajul bicefal Dragneaponta, despicarea siamezilor făcându-se sângeros într-o zi, ca orice despărțire chirurgicală de frați aortic lipiți.
Da, e bine. Va fi adică. Dealurile, rezonând parcă la bucuria mea, au început să se lumineze. Spre Salcia, direcția Brașov, piuie în cer țiganca aripată a unei vrăbii mici, țiglele casei vechi ies din cenușiul ploii de noaptea trecută și capătă o strălucire de melc răsărit de sub frunze, Ora, una din cățelele mele Brac, cască lung. Câinii simt și ei, în felul lor, bucuriile istoriei.