Azi, umblând cu mașina prin București, am auzit ipoteze năucitoare despre moartea lui Dan Condrea, patronul firmei care de ani și ani vinde, inclusiv spitalelor SRI și Armatei, apă chioară pe post de dezinfectant. O ziaristă, stimabilă de altfel, zice că fugea cu mașina, ca un proiectil ieșit din tun, fiindcă îl urmărea altă mașină. Haida-de! Că îl urmărea cineva, e limpede. Dar nu musai procurorii, serviciile, alea șapte sau zece pe care  le avem abundent, cu o altă mașină sau cu elicopterul. Îl urmărea cu certitudine furia amărâților care și-au pierdut rudele, prietenii în spitale. Câți au pierit făcând infecții mortale de la ațe nesterilizate și foarfeci de tăiat burți ruginite. Pe urmele mortului era aproape tot poporul român care a avut atingere cu spitalele. Firește că-l alergau, dar nu așa, pe șosea, ca-n filmele americănești de serie. Îl alergau mulți și-l urau o grămadă după dezvăluirile presei și ale celor care au decis să vândă presei pontul gras al crimelor în serie. Din astă pricină nu-l prea jelește nimeni pe Condrea. Mă întreb, însă, câți respiră ușurați? Nu-s foarte mulți, dar toți sunt foarte înstăriți. Toți călăresc sume mari și bolizi de ultimă oră fiindcă acest Dan Condrea nu putea asasina și fura din asasinatele comise, milioane de euro singur. Nu putea fi singur în această afacere care intra prin ușa principală a tuturor spitalelor României și era salutată, afacerea, în poziție de drepți. Ei bine, ăia, brațele caracatiței, se simt relaxați.

    Îl alerga cineva! Da, ziaristo, îl alerga furia năpăstuiților și-l alergau blestemele din pământ ale celor duși. Că nu e el, că mai era cu cineva, vax albina! E el și a murit izbindu-se singur, sau forțat de ceva sau cineva mult mai puternic decât frica, s-o facă. ”Sinucidere controlată”, spune o voce în aparatul de radio și-mi pare rău că nu i-am reținut numele. Există eliminări de martori în afacerile mafiote prin sinucideri controlate. Dan Condrea, așa e, n-a intrat de capul lui cu 150 km pe oră într-un copac lat cât mașina. Îl alerga cineva? Îl alergau toți, victime, asociați, prieteni de furt și dușmani. Se va face lumină în acest caz? Nu că a murit Condrea! A murit! E clar și nu va mai vorbi, spre liniștea multora, ”căci morți sunt cei muriți”. Se vor arunca vreodată fascicule de lanternă în subsolurile cu șobolani ai acestei afaceri? Va ieși vreun șobolan afară să-l vedem sau, înainte de apuca  să-i admirăm osânza, se va izbi iute cu mașina sau avionul personal în primul copac pe care-l găsește potrivit pentru un asasinat fără urme și fără suferințe? Va avea tăria morală statul român să facă lumină în subsolurile acestui caz și să recupereze furturile, fiindcă morții nu mai pot fi recuperați? Mă refer la morții omorâți de mafia care și-a arătat un pic doar din fața hâdă. Am îndoieli pe care n-aș vrea să le am.