Cum este corect – “curcubee” sau “curcubeie”?

curcubeieCURCUBÉU, curcubeie, substantiv Fenomen optic datorat refracției, reflexiei totale și dispersiei luminii solare în picăturile de apă din atmosferă și care are aspectul unui imens arc multicolor desfășurat pe cer Nu se ştie exact originea cuvântului curcubeu – fenomen optic datorat refracţiei, reflexiei totale şi dispersiei luminii solare în picăturile de apă din atmosferă şi care are aspectul unui imens arc multicolor desfăşurat pe cer; fascicul de raze luminoase care apar uneori noaptea pe bolta cerească (DEX). Unii lingvişti consideră că ar proveni din latinescul curvus (îndoit) sau concurvare (a îndoi). Alţii, comparându-l cu varianta din retoromană – un dialect de origine latină, vorbit de o populaţie din sud-estul Elveţiei şi din nord-estul Italiei – vorbitorii de retoromană folosind cuvântul arcobevondo (care ar însemna „arc care bea apă”, pe care ar lua-o din râuri, potrivit mentalităţii populare), au stabilit o etimologie care este totuşi greu de acceptat – din latinescul arcus combibulus > arcus combibu > arcurcubeu > acurcubeu.

Indiferent de originea cuvântului, trebuie însă ştiut că forma corectă de plural nearticulat este curcubeie (cu –ie), iar plural articulat curcubeiele. La genitiv-dativ (care se formează de la forma de plural nearticulat) corect este să spunem: curcubeielor.

Exemplu: La un interval scurt de timp, am văzut două curcubeie/Culorile curcubeielor s-au stins încet-încet etc Postat de Alexandru Petrescu, Fasano, Italia.