Cum să faci o casă care nu se dărâmă

 

Pământul, acest cimitir peste care alte generații ară adânc,
Sub casa ta altă casă există,
Sub săruturile tale
Cenușa altor săruturi,
Tu vorbești de tragedia de a fi efemeri!
Aiurea,totul este etern
Efemeridele se nasc, fac pui și mor într-o secundă
Dar câte secunde sunt pitite în secunda lor cât o eternitate
Și cine ți-a băgat ție în cap că eternitatea e scurtă?

Te-ai întrebat câte respirații se prelungesc prin respirația ta de acum
Și câte femei se exprimă prin buzele tale
Și cine știe ce antică regină îmbrățișez eu azi
Îndrăgostitul din mine
Care continuă munca iubirii altui îndrăgostit
Peste care noi arăm azi și punem grâu și facem case
Și notăm cuvinte care și ele mor pentru a învia în alte cuvinte?
Lucian Avramescu, 9 octombrie 2016, București