Sigur nu te interesază, dragul meu cititor. Ce nu te interesează? Că România este arondată pe viaţă unui mănunchi de politicieni. Ei sunt distribuiţi pe partide, absenţi la frisonul doctrinar, şi cei mai mulţi trag spre cele de la guvernare, atraşi magnetic de purcoiul de bani publici din care în aproape trei decenii nu au repartizat nimic pentru ţară. Totul a fost furat, păpat, volatilizat. Truism, vei zice! Altceva!

Alegerea pe viaţă a politicienilor români a fost decisă prin silă. Prin scârba evidentă a alegătorului. Discut cu un prieten, care are meserii sociologice. Niciodată, zice el, căderea interesului faţă de cine va fi ales, bun sau rău, n-a ajuns la cotele de azi. O sumă de dezamăgiri, condensate în concluzia amară “tot un drac, tot nimic nu se va face bun” generează perpetuarea dezastrului. Trei milioane şi ceva de inşi, cei mai mulţi dependenţi într-un fel sau altul de ea, au ales actuala putere. În continuare va fi mai rău. Adică? Adică şi mai puţini vor decide. Grosul, sinucigaş, fiincă un fel de sinucidere e să te dai fără împotrivire pe mâna asasinilor, înţelege astfel vindecarea scârbei. Nu vor să mai aibă contactul, considerat inútil, piedere de vreme, cu alegerile.

Dezgustul faţă de politică, uriaş avantaj pentru politică, a fost generat de ea. E cea mai mare izbândă a hoţilor calificaţi politicieni, iar dacă se apropie de finalul vieţii, lasă – cum pe vremuri cizmarul îşi făcea copilul cizmar, iar potcovarul transmitea în neam meseria – urmaşilor tâlcurile celei mai rentabile şi parşive meserii descoperite de români, după deceniile lungi de sovietizare.

Cum dracu să fie aşa, mă revolt eu? Şi, rămas singur, m-am aplecat pe nişte analize făcute de confraţii mei de presă cu care de 28 de ani ţin în viaţă, independent de toţi şi de toate, AMPress. Cea mai vertiginoasă scădere a interesului este pentru ştirea politică. La noi şi la toţi. Sub zece la sută din cititori se mai uită pe ştirile legate de partide, politicieni, alegeri. Ştirile medicale, faptul divers râmân pe primul loc (surprinzător  pentru mine este că o poezie e citită de mai mulţi oameni decât o declaraţie a premierului sau a preşedintelui). Mă uit pe statisticile realízate de computere şi nu-mi vine să cred.

Tragedia de aici e alta. Că oamenii sunt interesaţi de interviurile cu mari medici, că bolile, multe şi parşive, îi frământă, e în firea vieţii. Că pe piaţa media tirajele uriaşe sunt ale ziarelor de can-can, asta e. Dar căderea interesului pentru cine va fi ales lasă România cu totul pe seama unor şnapani dovediţi. Ei sunt azi şi vor fi mereu. Aceiaşi, realeşi pe viaţă, de un mănunchi de oameni. Dacă política a învins ceva, a învins alegătorul. Ţara e a ta politicianule. Ce vei face cu ea, ştiu!
Lucian Avramescu