tu mi-ești toamnă, tu mi-ești vară
mi-ești sfârșit și început
azi mi-ești numai primăvară
eu îți sunt pe piept cusut
de-ai pieri, te-aș face iară
de la cap, de la picioare
migălindu-te cu grijă
din alb-roș de mărțișoare
te iubesc ca niciodată
te iubesc azi ca mereu
cu un plus de disperare
broșei tale-s minereu
caută-te de mărgele
pipăie-te de suspine
veselia de ți-o cauți
peste tot vei da de mine
fiindcă tu mi-ești eu, iubito,
sufletul împărătesc
îmi ești aerul și mintea
plopu-nalt prin care cresc
de n-ai fi, ce-aș fi în lume
de n-ai exista, nici eu
nu mi-aș mai afla vreun rost
vers îmi ești, și-adesea zeu
tu, femeie născătoare,
tu care îmi faci copii
în pustiul ars, răcoare,
când îngheț, doar tu mă-nvii
la mulți ani, suplă minune
m-am născut la sânul care
m-a hrănit cu lapte-ntâi,
și apoi arsu-m-a-n dogoare
azi suport orice poveste
șcriu la rându-mi lungi povești
una singură n-accept
cea în care nu mai ești
Lucian Avramescu, 1 martie 2017, Sângeru
