De ce-ar boci Mariile, de ziua lor?

Mă ceartă, cu toleranță, într-un text cu gramatica în el, un prieten din lumea nemărginită a Facebook. Zice că urarea luminoasă făcută de AMPress, Mariilor și Mărioarelor care-și – era să zic serbează! – țin azi ziua de nume, e necreștinească. Mă rog, ceva pe aproape. Păcatul, pe care l-am găsit și eu explicat oarecum, e că Fecioara Maria pleacă azi la Dumnezeu, care-i tatăl copilului său Iisus. Săvârșindu-se, e prilej de lacrimă, Mariile având dezlegare la fericire și zâmbet abia pe 8 Septembrie, la Sfântă Maria Mică, ziua de naștere.
Nu e drept. Iată de ce cred eu că nu e drept, iar popii, sau cei care chibițează pe lângă ei, comit o eroare lumească și neduhovnicească. Maria, Mariile de azi au dreptul să-și serbeze și să-și primească urări, inclusiv de ”La mulți ani!”, ca toată lumea care se cheamă în fel și chip- Elena, Filofteia, Gheorghe. Ele nu-s Maria care moare azi, așa cum cei care poartă derivatele ebraice ale numelui lui Iisus nu trebuie răstigniți și ei. Mai mult, plecarea la cele veșnice a Fecioarei, e o bucurie, nu o sfârșire, cel puțin așa zice religia. Murind, ea nu moare, ci merge la cele eterne, suindu-se la rangul ceresc cuvenit. Dacii, precreștini, mureau râzând, cică, pentru a se prezenta în fața lui Zamolxis, Dumnezeul lor, cu o față luminoasă, nu scrobită de lacrimi și boțiți de țepușa luată în burtă. Maria de pe pământ de azi, în variantele Marilena, Marina, Măriuca, Mary (cu y musai!), au dreptul, bunul meu cititor critic, la sărbătoare de ziua lor onomastică. N-o să-și primească în doliu invitații, cu broboadă neagră pe cap, și n-o să-i pună la mătănii. Mergând pe linia asta, mă gândesc că ar trebui să locuiască, toată ziua, într-un copârșeu (așa se cheamă sicriul în niște zone) și să-și scoată mâna pentru pupat, de sub giulgi.
Sigur, cunoștințele mele teologice sunt relative, merg la Biserică de Paști, pentru lumină sau când s-a nimerit să botez niște copii. Dacă vizitez un lăcaș de cult, creștin sau necreștin, pun o lumânare pentru părinți, dacă e voie, sau mă rog în gând pentru ei. Plânsul obligatoriu la ziua de nume, dacă te cheamă Maria, e, cred eu, un moft și o zminteală, ca și reținerea de a face urări de bine.