Se vorbește adesea de prezumția de nevinovăție. Eu, de azi dimineață, iau cunoștință de prezumția de prostie. Ne bat fracezii de ne sare apa din cap, zice amicul meu, dascălul. De unde știi tu? Pentru că-s francezi, au fost campioni, iar noi suntem proști. Prost ești tu, i-am răspuns. Eu nu merg în Franța, ca Cioloș (de câte ori asistă un premier român la un meci, într-adevăr pierdem!), să mă holbez din tribune. Mă uit în televizorul de acasă, nu de la Sângeru, ci din București, unde plec peste două ore, convins că-i batem. Pe ce te bazezi, mă întreabă ironic dascălul? Pe faptul că pe stadion, în chiloți, cu jambiere și bocanci cu crampoane, aleargă 11 francezi contra 11 români. Dar francezii sunt mai motivați!- zice iar profesorul. Aici m-au apucat toți dracii! De ce n-ar fi mai motivați românii, că tot ne fac ăia în toate chipurile, iar presa franceză suge din belșug la acest subiect? De ce nu le-am arăta îngâmfaților de pe Sena că nu suntem cum se zice? Eu aș desena pe o pancartă portretul lui Brâncuși, cel mai mare sculptor modern al lumii, ”francezul” născut la Hobița, în Gorj și, la fiecare gol al românilor, le-aș trage ălora de lângă mine cu lozinca în cap. O s-o iei pe coajă! – zice profesorul, coborât, ca și mine, la limbajul stadioanelor. Ai noroc că ai noștri nu vor marca. Ei pleacă bătuți, de pe stadion, tu scapi. Oricum, indiferent de rasă și religie,ăia din tribune n-o să știe în ce echipă joacă Brâncuși!
De ce mai plecăm noi la Paris ducând în izmenele cu mânecă scurtă, alea cu care ne vom înfățișa pe stadion, convingerea fleșcăită că mâncăm bătaie? Prezumția de victorie nu e în noi? Măi făloșilor! Printre voi au fost, pe lângă hahalere îngâmfate, antrenate în baruri până la ziuă, când intrați în bloc cu capul prin geam, și mari jucători. Foarte mari jucători. Ce mama dracului mergeți acolo pleoștiți ca Iordănescu, aplecat pe crucea de la sân, unica lui nădejde după selecții și paraselecții. Auzi, vor intra pe teren cu gîndul de a face ”un joc echilibrat” (declarație de aseară)! Nea Puiule, dă-te cu capul de perete sau ia o icoană mai mare, din lemn, și troznește-te cu Răstignitul la mir până te trezești! Trezește-i și fă-i zmei și pe piticii tăi care pot bate în Franța! Înțelegi? Pot bate dacă au nerv în ghete oriunde și echipa Căii Lactee. Tu, moșmonditule, mergi acolo cu gândul de a face din ei campionii Europei, nu pentru a face ”un meci echilibrat”. Priceput? Executarea, generale! Aliniază-i pe ai tăi și spune-le că sunt zmei. Pune-i să repete de o mie de ori, iar când aleargă după bășică pe gazon să n-aibă, ca soluție tactică, în scăfârlie, decât asta – ”Nea Puiu mi-a spus că sunt zmeu, zmeu, zmeu. Sunt zmeu, goool!”