”Cine a mai murit, întreb, de alergi la mine în zori? Clopotele, de ieri, nu mai bat în satul nostru, iar la București doar ce am vorbit cu copiii, nu e o tragedie de acest gen, ci doar tragediile uzuale.

A murit, zice dascălul, Bunul Simț.

Unde locuia, era bătrân?

Peste tot locuia și era tare bătrân.

Dacă locuia peste tot, unde se petrece îngropăciunea?

Nu se mai petrece, fiindcă mortul e mort demult și îngropat deja.

Avea și vreo poreclă, să-l aflu?

Unii îi ziceau Omenie.

Da, cred că l-am întâlnit și eu, dar rar.

Dascălul de română are o față de om plâns. Nu bat clopotele, dar cineva, extrem de important, înțeleg, pe care-l chema Bunul Simț, nu mai e printre noi. Fie-i eternitatea ușoară!”

E un fragment dintr-un mai vechi editorial publicat de mine. El a fost o vreme viral pe internet, iar unii m-au identificat – ceea ce e măgulitor – cu Bunul Simț, dându-mă dus. Sunt, mulțumesc pentru îngrijorările revenite astăzi, în baza aceluiași material, bine. Ieri am fost la Ploiești, la prânz școala din sat mă invită la festivitatea de premiere (fiica mea cea mică îmi aduce iar bucuria unui premiu întâi), după-amiază voi isprăvi de legat roșiile în mica grădină a familiei pe care mă încăpățânez s-o feresc de chimicale. N-am murit. Firește că toți dăm colțul într-o zi, fiindcă, vorba unui mare actor american, ”nimeni n-a scăpat viu pe acest pământ”.

Sănătate și tot binele, tuturor!

Lucian Avramescu