Soțul plecat și nevasta bagaboantă, vorba unui fost ministru? Nepotrivire de caracter între Marea Britanie și Uniunea Europeană, măritate împotriva naturii? Orgoliu nemăsurat al fostei puteri coloniale care i-a învățat până și pe agricultorii indieni analfabeți să vorbească englezește, ca supuși ai Reginei? Nu mi-e limpede. Clar e că jumătate plus unu sau minus unu din englezi vor să rămână sau să iasă, după caz, din Uniunea Europeană, care le apare ori prea mică pentru cât de mari britanici sunt ei, ori prea mare și îngâmfată ca să o mai suporte. Probabil că adevărul e, ca peste tot, la mijloc, divorțul petrecîndu-se pentru potrivire de caracter. Bancul e vechi și știut – se despart pentru potrivire în toate, el escroc și nesincer, ea așișderi, el bețiv și cheltuitor, ea tot pe acolo, el… și tot așa. Numai că aici e vorba de clubul select al bătrânului continent, cu 28 de membri aleși pe criterii de sprânceană și mimică, școliți înalt și cioclopedici toți. Mă rog, micile excepții confirmă soliditatea academică a Europei cu papion.

Desprinsă de continent, prin gârla unui canal, Marea Britanie decide mâine, dând fiori multora (unii habar nu au de ce se înfioară!), dacă se împacă sau taie mobila în două și pleacă luându-și zestrea de combinezoane și scaunele.
Am ascultat, noaptea trecută, pe un canal străin, o ceartă televizată între două tabere de britanici. Culmea, ambele aveau dreptate.
Eu cred, pentru mine, că fosta mare putere colonială, cam pricăjită azi, ca și Rusia, în materie de invenții, performanțe economice și forță de a pluti pe oceanul înghețat al mileniului abia început, nutrită din orgoliile apuse, nu suportă o familie în care nu ea este Tatăl. Ceresc, eventual. Înfrângerea economică vine, culmea, de la urmașa fostei Germanii pisate până n-a mai rămas nimic din ea, inclusiv de bombardierele engleze. Suită nemțește din propria cenușă, cerând iertare politic tuturor celor pe care i-a făcut cenușă sub demența unui dictator, Germania și-a suit nasul sus și domină UE prin forța ei economică. Inclusiv plăpânda Românie are schimburile economice cele mai mari nu cu SUA prietenă și soră, nici cu Franța sau Italia, verișoare primare lingvistic, ci cu nemțălăii reci și distanți încât dacă ajungi prin țara lor, rar se nimerește să găsești vreo casă cu ușă de intrare. Probabil că ocuparea locului unu în UE de altcineva supără Marea Britanie (aici e de ghicit ce e în spate) și agită votantul care e, ca peste tot, manevrabil. Cine va influența mai tare, cine va avea puterea propagantică mai viguroasă, va cîștiga.
E începutul sfârșitului pentru proiectul UE. Se va prăbuși lira sterlină, se va face zob, zic alții, euro? În Românica noastră,ambele monede au valoare mică fiindcă nu se prea găsesc în buzunare și s-au prăbușit înainte a a se sui în portofele. Ce se va mai petrece? Vom vedea. Oricum, ca și la EURO 2016, cel fotbalistic, ne uităm la ce se petrece la televizor, neavând calitatea, decât pe hârtie, de titulari. Nefiind în joc, chibițăm. Iar aici, batem tot!