Specialistul care a elaborat prima Lege a Medicamentului din România şi care a înfiinţat Agenţia Naţională a Medicamentului, prof. dr. Ion Fulga, ne spune cum ar trebui să ne folosim de aceste „unelte“ pentru a ne transforma din bolnavi în sănătoşi şi nu invers.

„Weekend Adevărul“: Domnule profesor, dumneavoastră luaţi medicamente?

Prof. dr. Ion Fulga: Da, iau, pentru că am nevoie. De exemplu, sunt diabetic şi iau medicamente pentru diabet. Sunt şi hipertensiv, deci iau şi medicamente de hipertensiune. Dar când sunteţi răcit, de exemplu, luaţi pastile? Nu prea. De ce? Vedeţi dumneavoastră, medicamentul nu face altceva decât să modifice funcţiile organismului. El nu creează funcţii noi, proprii. Când omul este bolnav, medicamentul modifică funcţiile organismului de aşa natură încât le trece din domeniul patologicului în domeniul fiziologicului, adică al sănătăţii. Când omul este sănătos, cum poate un medicament să modifice funcţiile organismului? Numai invers. Într-un singur sens, da, invers. Medicamentul este un instrument cu care medicul reglează funcţiile organismului. Nu este nimic altceva! El trebuie luat dacă este nevoie de el. „Tot ce e viroză trece“

Mulţi români iau medicamente preventiv. Simt că îi ia puţin durerea în gât şi trec fie la medicamentele tipice de răceală, ca s-o înăbuşe în faşă, fie trec direct la antibiotice, fiindcă ştiu ei că altă dată când s-au simţit aşa, au avut nevoie. Discutăm inclusiv de cazurile în care medicii înşişi administrează antibiotice în caz de răceală, pentru a preveni o eventuală suprainfecţie. În general, nu este agreat acest gen de prevenţie. Există situaţii în care prevenţia cu antibiotice este considerată necesară. Spre exemplu, în intervenţiile chirurgicale pe tubul digestiv, pe colon. Colonul conţine o mulţime de microbi şi, când se deschide, există riscul de suprainfectare a pacientului, oricâte măsuri ar lua chirurgul. În asemenea situaţii este justificată o terapie preventivă cu antibiotice. În răceala curentă nu este, însă, justificată. Poate fi chiar periculoasă, pentru că bolnavul se poate infecta cu un microb rezistent la antibioticul cu care-şi face profilaxia, ceea ce înseamnă o boală foarte greu de tratat.

Deci sunteţi mai degrabă pe principiul „Mai stau o zi fără medicament ca să văd cum evoluează“ sau „Să iau repede un tratament, ca să nu se agraveze“?

Depinde de boală. Dar pentru o răceală, de pildă? Pentru o răceală, mai aşteptăm. Dar pentru un cancer, de exemplu, nu! În răceală, medicamentele nu fac altceva decât să ofere confort pacientului. Nu tratează nimic. Pacientul are nasul înfundat, îşi dă cu „puf“ şi dispare obstrucţia, are febră, scade febra cu antipiretice, are dureri musculare, ia un analgezic şi dispar. Dar nimic altceva. Iar ideea să luăm repede un paracetamol de la primele simptome ale răcelii, ca s-o tratăm în faşă, este greşită. Dacă s-a instalat răceala, ea-şi va continua cursul indiferent cum o tratăm. Fie o săptămână, fie mai puţine zile. Fiindcă există foarte multe virusuri care provoacă infecţiile respiratorii de iarnă. Unele declanşează simptome care durează numai 24 de ore, altele două zile, altele chiar zece zile sau două săptămâni. Dar, până la urmă, tot ce e viroză trece.

Continuarea pe infoalert.ro