Doliu. A murit, fără bocete, cea mai importantă valoare a României

A mai murit cineva. A murit și nu-l bocește nimeni.
Sosit matinal, la mine acasă, dascălul de română, pensionar, îmi aduce trista veste. De la o vreme tot aflu de artiști, scriitori, regizori importanți că au murit. Pe unii îi am încă în telefon și nu le șterg numerele și numele. Cine știe?! Poate revin, poate e o minciună ziaristică. Alaltăieri murise un cântăreț al anilor 70, conform presei. Fiul lui, confirmat de medici, spune că nu a murit. E doar în comă profundă, respiră pe aparate. Acum se pare că nu mai e în comă profundă. Nu mai e deloc.
Cine a mai murit, întreb, de alergi la mine în zori? Clopotele, de ieri, nu mai bat în satul nostru, iar la București doar ce am vorbit cu copiii, nu e o tragedie de acest gen, ci doar tragediile uzuale.

A murit, zice dascălul, Bunul Simț.

Unde locuia, era bătrân?

Distribuie prietenilor

Peste tot locuia și era tare bătrân.

Dacă locuia peste tot, unde se petrece îngropăciunea?

Nu se mai petrece, fiindcă mortul e mort demult și îngropat deja.

Avea și vreo poreclă, să-l aflu?

Unii îi ziceau Omenie.

Da, cred că l-am întâlnit și eu, dar rar.

Dascălul de română are o față de om plâns. Nu bat clopotele, dar cineva, extrem de important, înțeleg, pe care-l chema Bunul Simț, nu mai e printre noi. Fie-i eternitatea ușoară!
Despre moartea Bunului Simț a scris Lucian Avramescu