Domnul Iohannis, îmbrăcat șic, nu dric!

Nu știu dacă domnul Iohannis a izbutit să facă ”altfel de politică”, așa cum a promis, dar i-a ieșit stratagema, dacă a fost stratagemă, de a se înțoli altfel. Politicește, ieșirile lui ultime în străinătate, mai ales în grădina cu roze de la Casa Albă, de mână cu Trump, ni l-au arătat bățos, fără complexul de țară-purice, strivită cu unghia. A fost replica necesară la promisiunea erotică a lui Traian Băsescu, dispus unei felații, gest diplomatic cu succes garantat în mintea experimentată a marinarului. Din păcate, gestul arvunit al fostului a dat jenant, compromițând, deodată cu prestatorul din zona șlițului marelui licurici, o țară. Nu știu ce au vorbit în culise președintele de acum, profesorul din Sibiu și miliardarul american, dar neamțul nostru părea călare pe situație. Trump, care-i un bun negustor, sper să nu-l fi făcut la alba-neagra a afacerilor.
Aflându-mă, până aseară la mare și plecând spre casă, am fost sunat de un amic să-mi spună, tocmai când trecem podul peste Dunăre, la Giurgeni, că Iohannis „l-a bătut pe Petre Roman la frumusețe”. N-am priceput, mărturisesc, despre ce-i vorba, mai ales că Roman mi-a părut mereu prea ghimboașcă spre a fi frumos. Nu știi, zice, Apaca, femeile care se umezeau de emoție când apărea ăla?! Și ce treabă are – întreb – cu neamțul? Are, că s-a îmbrăcat șic și a rupt târgul. Merg să mă sinucid! Amicul, care m-a sunat, se crede Adonis, iar ideea că e unul mai frumos ca el îl asasinează. Plătind taxa de pod s-a rupt legătura și am uitat discuția până când, ajuns la Sângeru, am avut răgaz să pricep care-i tărâșenia. Iohannis, care umblă mereu îmbrăcat la fel, negru la costum, stilul cioclu, și-a pus nădragi albi, ochelari de șmecher și a mers la aviatorii americani care ne învață să nu mai cădem cu MIG-urile, îmbrăcat ca ei. Asta a făcut revoluție. În presă mai ales. Încet, încet, presa toată se tabloidizează și focalizează la damele artistice, un chilot absent, iar la politicieni, cămașa cu mânecă scurtă.
Am, mărturisesc prima oară în scris, beteșugul totalei absențe la chestiunea vestimentară. Pot sta o săptămână lângă cineva fără să știu să răspund întrebării care mi-e pusă acasă, cum era îmbrăcat/îmbrăcată persoana. Țin minte replici, pot reproduce dialoguri, dar nu știu culoarea cămășii ăluia, sau dacă femeia avea fustă sau ginși. Am memoria unei mimici, detectez nuanța ironică a unui surâs, dar nu știu, să mă-mpuști, vestimentația unei recepții. La Mamaia, cosilierii municipali din Constanța, care tratează ca suburbie stațiunea, au decis – mi-a spus un proprietar de magazine – că anul acesta tot afișajul stradal, perdelele cu înscrisuri, steagurile pentru muște de la uși să fie bej. Nu-s bej, te amendează inspecția comercială și te dă afară din municipiu, primăria. Mare și profundă analiză a consilierilor municipali care au votat, după ore de presupusă analiză, ”bej”.Era să zic Dej! Uitasem dacă fiica mea cea mica, la plecare, nu-mi arăta că, într-adevăr, Mamaia e anul ăsta BEJ!
Deci, presa, nu neapărat aceeași care surprinde o actriță cu fusta-n cap, la un vânt regizat, a semnalat constumația altfel a lui Iohannis. Eu nu băgam de seamă. Interesante-s comentariile. Sunt chemați consultanți cu doctorate în chestiunea izmenelor cu mâneca scurtă și academicieni ai filosofiei asortării gulerului cu șoseta. O cucoană cu firmă de design a remarcat inadvertențe. Punerea politică la punct a echipei Dragnea, de președintele care și-a adus aminte că are strămoși nemți, la reungerea guvernului Dragnea doi, după o demitere prin moțiune de cenzură a guvernului Dragnea unu, printr-un discurs magistral, scurt ca o execuție, a fost uitată. Deschiderea izbutită, după bâlbe idioate, către Franța și Germania, n-au mai contat la evenimentul manșetei albe a nădragilor prezidențiali. Suntem o presă, ce mai! Dar avem și un consumator avid de așa ceva!