Du-te tu, vaco!

Un caz incredibil în lume, dar perfect mulat pe nesimțirea statului român, se petrece într-un sat din Gorj. Un bătrân pensionar de 80 și ceva de ani a fost înregistrat ca decedat, în locul soției care chiar murise. Cine a făcut năzbâtia care s-a dovedit o uriașă porcărie? Unul dintre sutele de mii de funcționari publici cărora statul Dragnea tocmai le-a dublat salariile. De ce? Pentru a lucra mai eficient, sau pentru că au un rol important în mecanismul votului? Sigur pentru a lucra mai bine ”pentru cetățean”.
Bătrânul din Gorj a făcut cereri, primăria știe, casa pensiilor, populată cu funcționari plictisiți care n-au ajuns la pensie, știe. Și totuși pensionarul e nevoit să meargă lunar, închiriind o mașină contra ”un milion și jumătate”, la centru, cale de 80 km, pentru a face dovada că e viu și spre a i se aproba favorul de a-și ridica amărâții de bani pentru care a cotizat o viață de muncă. Omul, în baston, arată ca o scovergă cenușie de salcâm, respiră greu, cu gura deschisă, ochii îi sunt triști și opaci de parcă ar refuza să mai vadă ce vede. Abandonat în ghearele unui sistem cu birocrație imbecilă, omul neputincios își trăiește înfrângerea și neputința. Peste ele stă o umilință care-i călărește reziduul de orgoliu și-l strivește, pe el, omul bătrân devenit insectă în plasa funcționărimii grețoase.
Iată însă și varianta, e drept cu camerele de filmat asupra ei, a politeții. O directoare peste responsabilitățile pensiilor, plătită probabil cu mai mult decât majoritatea pensiilor care ajung prin card sau poștaș, dă un interviu care, în sinteză, ar suna cam așa: ”Ne pare rău, dar îl rog pe domnul mort să mai vină și luna asta să-și ia pensia, cazul său e în lucru. Îi cer iertare, dar va trebui să vină”. Doamna speră ca din august să umble prin tabele și mortul, murit în locul soției care a murit de tot, să-și primească pensia fără dovezi repetate că e viu și fără să parcurgă, pe ger sau caniculă, traseul spre birourile somptuoase de la județ. Măi, vaco, sunt tentat să zic, dacă știi și știți, de ce continuați să vă bateți joc de reziduul de viață care mai există în acest om? De ce să vină el la ușa biroului tău și nu te duci tu, sau unul din ai tăi care ați comis mișelia, la poarta amărâtului batjocorit și să-i înmânați, cu scuze, pensia? De ce să vină el, iar și iar, de ce să muncească el, din nou, plătind statul pentru obrăznicie și nesimțire?
Întâmplarea nu e singulară în țara mea de oameni miloși și cumsecade. Treceam peste ea fără să înjur, dacă ceva n-ar fi fost insuportabil: politețea asasină pe care au învățat-o toți din lumea politică, învelind totul în vorbe, fiindcă și cucoana asta, adjunctă (pusă de șef sau șefă să iasă ea la televizor, pentru a încasa) e pusă acolo tot politic. ”Așa este, s-a comis o eroare, vom rezolva, dar să vină în continuare domnul mort să-și ia pensia”. Du-te tu, fă, și i-o du acasă, cerându-i iertare în prag și pupându-i mâna scheletică!