Dumitru Velea: Ecuaţia morţii
Ne urmăreşte ca umbra,
luând forma făpturii din umbră;
respiră odată cu noi,
într-o respiraţie fără răsuflet;
apare din icoana de sub pânză,
tăindu-ne cu întuneric firele de in.
Nu ai de împărţit cu nimeni nimic
şi totuşi te numără şi te împarte.
Înainte ca vorba să-ţi cadă din gură,
îţi taie jumătate din limbă.
Te ispiteşte cu propriul tău sânge,
golindu-ţi încăperile inimii de sânge.
Unii spun: nu îi răspundem cu sânge;
alţii zic: doar sânge pentru sânge.
Porcii de pe malul apei ar fi o soluţie,
dar cine să-i poruncească fiarei: Du-te!
căci toţi care au ieşit din morminte
i-au spus aceluia să plece din cetate.
Orice element al unei mulţimi
a ajuns să fie următorul exclus.