sunt întrebat ce e cu mine
de ce sunt aprig regalist
și de ce-ncerc o suferință
și pân-la urmă, de ce-s trist

am fost, mă simt, în lumea asta
cu mult prea multe indecente
un fel de om, demn, mă cred eu,
proprietar de sentimente

de ce vreau prinți și regi, regine
să fie ca în basme toate
fiindcă la rându-mi am visat
lumi elegante și curate

azi prinții-s dragnea, ponta, cioloș
azi prinț e unul tăriceanu
casa regală-i în ruină
poporul sclav duce ligheanul

nu cred că se-ntâmpla minunea
de-a ne schimba din bieți golani
nu cred că de aveam regină
eram englezi, cu bani americani

dar, cum să spun, m-aș fi simțit altfel
iubesc, de mic, popoarele cu regi
regalitatea ar fi dat deoparte
prea abundenții lumii noastre negi

mi-e dor de sindrofii nu cu becali
mi-e dor de-un bal, dacă tot e, regal
m-am săturat de dragnea, ponta, cioloș
de viața asta dusă spre canal

ce-ar fi făcut bătrânul rege, astăzi?
poate nimic, dar n-ar fi fost la fel,
ne obliga să fim popor regal
și ne vedeam, noi înșine, altfel

Lucian Avramescu, 10 noiembrie 2017, Sângeru