Elogiul hahalerelor

 

Ce vrei, ce-ai mai vrea, istoria țării,
Cea care în cărți nu mai e, ci era,
Murit-a cu totul și muriră strămoșii,
Muri pe de-a-ntregul istoria ta

Ce vrei să-ți restitui? Ești trecut la rebuturi,
Ai dat singur totul când nimic nu ți-am luat
Ești azi, pe planetă, românule biet,
Cel unic, de suflet, decapitat.

Distribuie prietenilor

Aș vrea zise el, cu o voce plăpândă
Ca-n veacul acesta care-ncepe o eră
Să scoți din politică o vorbă, atât,
Cuvântul, cuvântul, prea urât, hahaleră!

Aveți abundent hahalere la cârmă,
Aveți hahalere în orice palat
Hahalera-i ministru, primar, șef de gașcă,
Și tot hahalera e pusă-mpărat

Hahalera conduce, hahalera dictează,
Hahalera își face croiala din tot
Hoțu-și comandă din pielea-ți costumul
Să-l arate erou, el fiind mafiot.

Cum să-ți scot hahalera? Etern e cuvântul
Definind un destin, o lumină, un țel,
Hahalera politică e milionară,
Cuvîntul e tare, nu te pune cu el.

Hahalera-i în toate, hahalera conduce
Hahalera prolifică e-n cultură și-n gând,
Hahalera ne-ascultă acum pe-amândoi
E-n impozitul zilnic pe vis și cuvânt.

N-ai să scapi, biet popor, de abjecția susă,
Hahalerele fi-vor în veci soarta ta
Fiindcă tu le alegi și tot ție îți place,
Fără ele, deasupră-ți, nu poți respira.

Fie veșnic poporul cu fala-i zgârcită,
În ani, în secunde, în vremelnice ere,
Își merită soarta, sărăcia sublimă
Fiindcă el își alege mereu hahalere.

Sortit să mă aflu, etern sacricificiu,
Biet cap peste-un suflet mereu amărât,
Eu azi sunt poporul pribeag și netrebnic,
Frumos dedesubt , pe deasupra urât.
Lucian Avramescu, 19 iauarie 2017, Sângeru