Emilia Diaconescu: Iubirea de părinţi nu moare niciodată

Mi s-a spus că am apărut pe lume intr-o zi de octombrie, pe la ora 17, când mama cocea pâinea, după o zi de cules la porumb! Poate de asta sunt așa de legată de casa părinteasca si, evident, de minunații mei parinți.
Mama, fără să exagerez, a fost cea mai blândă femeie, cea mai caldă, sensibilă si pricepută!
Ne-a iubit, desi am fost multe(,,numai cinci fete”,cum spunea ea), s-a sacrificat pentru a ne crește frumos, pentru a primi o educatie aleasă, fără a recurge la metode drastice.

Mi s-a spus, de asemenea, că, mică fiind, înainte de a merge la școală, m-am imbolnavit de pneumonie , iar mama plângea în casă, de frica pierderii copilului!
Când am mers în clasa I, mi-a făcut un șorțuleț dintr-un material destul de ieftin, dar era bine lucrat și Doamna (învățătoarea) m-a scos în fața clasei și m-a dat exemplu! Îmi amintesc și de un pardesiu, din bumbac, in carouri,făcut după un jurnal de modă (adus mamei de o clientă, pentru un model de costum) Era cu guler rotund, avea o plătcuță, era cu talia sus și cu buzunare ascunse. L-am purtat cu mare, mare drag!

Au trecut anii și mama s-a bucurat pentru toate succesele mele! A facut câte un cuptor de cozonaci pentru echipa de la grădina CAP-ului unde lucra, atunci când am intrat la liceu și la facultate.
Am purtat-o în gândul meu pe mama când am fost la studii și, la fiecare vacanța, din bursa mea de studentă îi aduceam materiale pentru bluze și fuste (așa făceam și pentru tata și pentru sora cea mai mică).

La părinții mei și-au petrecut vacanțele și cei doi copii ai mei, care, și acum, mari fiind, iși amintesc cu mare dragoste de ei!
Până la stingerea din viața a părinților mei, am fost prezentă alaturi de ei, m-am bucurat de toate zilele petrecute împreună.
De la mama am minunate comori de artă populară – fețe de pernă cusute cu mare meșteșug, o ie, o cămașă, macate, covoare ,,alese,,.De la tata am dragostea pentru citit, pentru analiza și aprecierea oamenilor.

Astăzi, când se împlinesc 20 de ani de când mama nu mai este, dragostea mea pentru ea (ca și pentru tata), nu numai că a rămas, dar a sporit cu fiecare an care trece!

Mă mândresc cu cei care mi-au dat viață!
P.S.La mulți ani!

loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.