Emilia Diaconescu: Nu mor de plăcere atunci când ,,ninge ca-n povesti, sau ca într-o ilustrată,,!

Recunosc, nu am nicio trăire minunată la căderea primei zăpezi si nici nu mor de plăcere atunci când ,,ninge ca-n povesti,sau ca într-o ilustrată,,!

Nu am iubit iarna de cand mă stiu, si asta din mai multe motive.Primul ar fi că, in copilărie, nu aveam niciodata niste cizme sau ghete bune,care sa ma apere de frig si umezeala.Eram generatia de dupa razboi, a patra fata din cele cinci ale familiei si,deh,pana la mine,incaltarile se stricau,se invecheau,dar trebuiau purtate,de nevoie.Cam tot asa stateau lucrurile si cu imbracamintea! Aici,recunosc,am fost mai norocoase noi,fetele,pentru că mama era croitoreasă pricepută si incropea,din vechituri ramase de la ea,paltoane pentru noi.Si la acest capitol a ramas celebru un raglan(asa i se zicea in casa)maron,purtat de toate surorile-la mine a ajuns intors pe cealalta fatza a stofei…

Mai tarziu,cand am plecat la liceu si la facultate,iarna mi-a pus mari probleme:autobuze cu usi stricate,trenuri neincalzite si drumuri lungi,lungi ce trebuiau strabatute.

Viata m-a aruncat foarte departe de parintii mei si,in vacante,fie cald,fie ger,plecam cu cei doi copii la drum.Imi amintesc de o iarna cumplita ,era pe la Bobotează,când trebuia sa ies la autobuzul de Bucuresti,la 5 dimineata.Draga mea mamă ne-a dus in statie si a luat si un sac cu coceni,facând focul,sa nu inghete copiii.A fost un chin drumul pana la Bucuresti ,iar cand am intrat la metrou pentru Gara de Nord,parca eram in casa,asa era de plăcut!

Am îndurat frigul si în apartament,recurgand la diverse improvizatii pana a iesit moda cu centralele pe gaz metan.

Tot iarna mi-a adus si pierderea parintilor (tata,în 29 decembrie,mama in 1 ianuarie – în ani diferiti). Deci…
Din cauza unui viscol nu am putut să ajung la înmormantarea matusii – sora mamei,fapt care mi-a produs o mare tristete.

Eh,am vorbit numai de rău iarna, dar am si cateva cuvinte frumoase de zis despre ea! Iarna aveam timp mai mult de stat in casa si de lucrat sosete,cusaturi , de citit,de ascultat teatru radiofonic la difuzor,de participat la bucuriile produse de vizitele prietenilor parintilor nostri.
Acum,conditiile materiale sunt bune,dar supărarea pe iarnă nu mi-a trecut!
Doresc, celor care pot, să se bucure de iarnă!

loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.