Eu sunt învățat să fiu condus de proști

Cineva îmi trimite un citat din Platon spre a mă scoate din amorțeală. Nu m-a nimerit. Filosoful grec a trăit acum vreo două mii și patru sute de ani, cam pe acolo, oricum, a fost contemporan cu Socrate, pe care, în anumite privințe, îl urmează. Atena avea cu totul circa 40 000 de locuitori, dar dintre ei s-au ales precursori de școală, de domenii de spirit, minți uriașe. Unii vorbesc despre secolul lui Pericles, ca secolul de aur al omenirii. Mă rog, n-am timp să verific, dar citatul din Platon e formidabil. Deci acum două mii și ceva de ani, înaintea lui Hristos și a răstignirii lui cu patru veacuri, un grec spunea  – „Una din pedepsele pentru refuzul de a participa la viața politică este aceea că vei ajunge condus de inferiorii tăi.”  Excepțional! M-am amuzat totuși. Eu, de când trăiesc în presă, am fost, în general, condus de oameni care nu aveau legătură cu scrisul. Nu scriau mai prost ca mine, unii nu știau să scrie deloc. Aveau, în perioada comunistă, dosar mai bun decât al meu, viciat de cusurul de a fi avut niște bunici cu convingeri liberale, iar unul, deosebit de harnic și inteligent, a ajuns primar în satul lui și era vizitat uneori de miniștrii vremii. Deci, cum să zic, eu sunt învățat să fiu condus de proști iar după revoluție, de hoți. Spusa lui Platon se brodește fără cusur multor intelectuali care ar putea să se revolte, candidând și  ieșind la bătaie. Nu e cazul meu. N-am candidat și nu voi candida pentru funcții politice, nu vreau să lucrez la stat, n-am chef să apelez la UE sau la ministere pentru proiectele mele care au dreptul la așa ceva. De ce? Fiindcă m-am învățat cu un gen de libertate pe care mi-o dă inclusiv pasivitatea  de a mă lăsa condus de hahalere. Condus e un fel de a spune. Eu sunt condus de ei, fiindcă fac parte, cap de locuitor, din România care, acolo sus, e a lor. Aici, și mai sus, e a mea. (Lucian Avramescu)