Filă de jurnal, 13 septembrie. Puii morții sunt mereu flămânzi

 

Cum poți ține porumbeii captivi, în volieră?
Vine uliul, am zis, vine uliul, iar libertatea îi poate ucide,
Uliul are cioc ascuțit, ca un pumnal,

Ghearele lui spintecă până la inimă aerul!
Am deschis ușile largii voliere
Iar stolul de porumbei voltați s-a împrăștiat pe ziduri și streșini,
O albă porumbiță își face toaleta sub soarele toamnei
Apoi fulgerător din ea rămâne un nor de fulgi însângerați
Cum poți elibera porumbeii voltați, cum poți comite o așa crimă?
Era, desigur, un alt vizitator.
Primul vizitator plecase, plecase mulțumit că a eliberat din volieră porumbeii mei
În poligonul de tragere al uliilor.
De ce, strigă cineva, de ce nu luați măsuri?
Uliul trebuia împușcat!
Uliul e protejat de lege, doamnă, uliul e o pasăre apărată de Uniunea Europeană,
Doar porumbeii mei nu-s protejați, doar porumbeii mei n-au ONG-uri
Pot fi sfârtecați de ghearele răpitorilor fără proteste stradale
Și strîngeri se semnături.

Distribuie prietenilor

E seară, în voliere au revenit supraviețuitorii
Porumbeii voltați zboară ca niște îngeri betegi,
Ieri a murit un om cu care am vorbit alaltăieri
Bate clopotul în dungă
Ce uliu a venit peste el?
În frunzișul frumoaselor dealuri
Moartea își face cuib
Iar puii ei cer mereu mâncare,
Puii morții sunt mereu flămânzi,
Puii morții sunt flămânzi.
Lucian Avramescu, 13 septembrie 2016, Sângeru